ultima zi

În fiecare toamnă soseşte o zi despre care cred că este ultima călduroasă şi senină.

Azi e acea zi,  şi,  deşi sper în taină că vor mai fi câteva, mă voi bucura de normalitatea vremii atunci când voi simţi gerul. Pentru că în noiembrie aşa e normal, la fel şi în următoarele luni.
Ma scot din sărite fătucile de la ştiri când zic că “s-a stricat vremea” - deşi e firesc şi sănătos să fie frig.

Azi am imporovizat o plimbare de o oră pe câteva străzi preferate, eram şi eu senină ca cerul, şi căutam fără succes seninatatea din privirile celor din jur. Parcă nimeni nu mai e multumit de nimic azi. Oamenii nu mai vad oare în faţa ochilor decât problemele (de tip minor care vor fi uitate peste câteva zile doar) ?  Puţini reuşesc să aprecieze ceea ce au, aceştia nu au ieşit pe străzile mele azi.

Mă bucur când reuşesc sa rup rutina cotidiană, şi să acţionez ca un copil. Am hoinărit… şi e atât de simplu să reîmprospătezi trupul şi creierul. Atât de banal şi minunat.

râsu-plânsu

Noi nu reuşim să trecem atât de sincer de la o stare la alta în cateva secunde…

începe inventarul

Inventarul anului 2009.

Ce s-a întâmplat (concentrat): ne-am mutat la curte de la bloc, am mutat firma de la 100 la 500 mp (dupa 3 ani de construcţii - cine a trecut prin asemenea aventuri ştie ce înseamnă finish-ul), am schimbat complet site-urile firmei, am pornit un blog pe care nu scriu des şi de care prefecşionista nu e mulţumită pentru că nu e consecvent şi definit deloc, am intrat din nou in rolul de graviduţă (nu mai credeam că voi retrăi încă odată minunea), am reuşit aproape la final de an să ma tocmesc cu vecina din Cetariu pentru casa ei de vânzare - una cochetă foc (pe care o voi adapta la visele mele, cu mâna mea).

Cum să fac ca sărbătorile din această iarna să nu mă prindă în alertă şi complet nedeschisă feelingului după care mi-e dor de atâţia ani… În postările următoare voi radiografia chestiunea.

Ce mă aşteaptă la anu’ ?
În primul rând voi deveni soacră mare (aşa am auzit că se numesc mamele de băieţi).
Apoi (defapt când a fost altfel?…) am planuri mari la firmă, multe schimbări, upgrade-uri, acţiuni.
Apoi voi pune mâna la grădinarit organic mai consecvent decât am făcut-o până acum (defapt făcea mama şi soacra -au vreme şi e sănătoasă mişcarea), dar când mă gândesc la nou procurata casă cu grădină, abia pot să dorm de bucurie. Nu ştiu cum voi împleti naşterea (la începutul lui martie) cu primele sarcini în grădină, dar cred că va fi totul bine, calorii să am.
Voi posta dovada pe blog. Aşa cum face recent descoperita elisa

amintiri de azi-vară

Pas cu pas inaintam in viata:

Muncesc in gradina:

Micul gradinar din Cetariu:

Primavara cand ma ambitionam sa mananc deja singur:

copii

copii (încă nematurizaţi forţat)
trăiesc în prezent
nu se îngrijorează legat de bani sau eficienţă
au imaginţia nelimitataă
se joacă şi se pierd în joacă
crează şi abandonează
au curiozitate nelimitată

Par lucruri simple, şi totusi nu le putem aplica in viaţa noastră de adult.  Ar trebui să învăţăm de la ei, sau sa ne reamintim cum ne-a fost în copilarie. Ne-am pierdut natura copilărească, natura cu care ne-am născut, punându-ne masca construita din asteptările societaţii şi sistemului. Sistem care a pus pariu pe a scoate copilaria din copii cat mai timpuriu; aşa am devenit cetateni productivi şi consumatori. Ne convine.

Lăsaţi copii sa fie copii exact pe cât le este vârsta, de ce aşteptăm să crească cât mai repede? Lăsaţi-i să se bucure de felul lor minunat de a fi.

Aş vrea să văd lumea cu altţi ochi, în fiecare zi.

Nu-mi plac duminicile. Pentru că am timp să-mi aud mai bine gândurile…(?) Pentru că duminica este dezworkaholizare.