Abundenţa, bat-o vina

Din ce în ce mai des reflectez la ideea că abundenţa face mult mai mult rău decât bine. Defapt sunt convinsă, şi am ajuns să am destulă determinare ca să-mi însănătoşesc atitudinea.
Pe de o parte trebuie să recunoaştem că am ajuns să nu ne mai bucurăm de nimic, sau dacă totuşi, atunci o facem pentru un scurt timp, si destul de superficial.

Am trăit suficiente evenimente care au ajuns să fie doar nişte poze în sertar, sau o câte notă grăbită în jurnal. Şi regret asta, mai nou. Totuşi, chiar daca lucrez la acest capitol, mi-e greu încă să opresc avalanşa evenimentelor şi noutăţile care ne sosesc cu cisterna, şi să reuşesc să savurez un succes personal de exemplu, o dimineaţă proaspăt de crocantă, întâlnirea cu o cunoştinţă veche şi dragă, o bluziţă, chicotelile fiului meu, o cină hand made reuşită, si câte alte ‘nimicuri’ din cotidian.

Întrebasem recent o cunoştinţă despre ce anume ar fi cea mai relevantă diferenţă dintre vremurile de acum si cele din regimul vechi. Răspunsul m-a surprins pentru că apreciem lumea de azi foarte diferit (eu consider că per ansamblu civilizaţia - în special occidentul merge într-o direcţie greşită, el, din contră). Fără să gândească vreo secundă, răspunsul a fost: “nu mă pot bucura, chiar nici aprecia aproape nimic”.

Am adunat următoarele idei: trebuie să fac mai puţin, trebuie să am mai puţin, trebuie să produc mai puţin, să consum mai puţin, să fiu online mai puţin. Să reiau contactele personale veritabile, să-mi reorganizez sectoarele, să mă dezaglomerez.
Pentru mulţi acestea pot suna a non-sens. Eu sunt convinsă că esenţialul se află în calitate.