Din pacate, adevarat

Am primit prin email urmatoarea relatare:

Statia metro L’ENFANT PLAZA din Washington DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007.

On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu.

Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.

6 minute:

Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar mama lui il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand.
Lucrul asta se repeta cu mai multi copii iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:

Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.

Omul a colectat in total 32 de dolari.

Dupa o ora:

El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat…

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai
buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai
dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata
la 3,5 milioane dolari.

Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston. Valoarea medie a unui singur bilet: 100 dolari.

Povestea este adevarata. Concertul din statia de mertro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:
*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?

*Ne oprim s-o admiram?

*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?

Am avut pe moment o dilema, acum nu mai am.

De ce unul din 150 de copii este autist în USA, iar unul din 6 are deficienţe de dezvoltare mentală şi de învăţare?
Si mai am o duzina de intrebari, dar nu le pun acum…

Oare câţi copii mai trebuie încă să fie îmbolnăviţi cronic şi handicapaţi mintal, pentru a înţelege o dată pentru totdeauna potenţialul negativ pe care îl au vaccinurile? Oare până când medicii or să mai jure strâmb pe Hippocrat, pe principiul de bază „În primul rînd să nu-i dăunezi pacientului!“

Cum îmi permit eu, un om obişnuit, fără patalama de doctor, să-mi dau cu părerea pe subiecte medicale ?!!?

Domnilor medici, dacă aţi şti cât de fericiţi am fi să nu fie nevoie să răscolim prin Internet şi să traducem noi ăştia, oamenii obişnuiţi, articolele scrise de confraţii curajoşi şi oneşti ai Domniilor Voastre.
Cât de fericiţi am fi să faceţi Dumneavoastră aceste lucruri, să căutaţi Dumneavoastră să vă rupeţi o dată din gândirea dogmatică de până acuma, să vă informaţi asupra ultimelor cercetări şi descoperiri, să puneţi mereu sub semnul întrebării una sau alte dintre teoriile elucubrant-pandemice şi să vă luaţi în sfârşit rolul şi menirea în serios!

Pentru că noi, ăştia proşti (dar mulţi), începem să vă luăm din ce în ce mai puţin în serios. (Şi cea mai recentă dovadă în acest sens aţi primit-o de curând în legătură cu marea minciună pandemică a gripei porceşti! Nici măcar 10% din populaţia Europei nu a mai înghiţit, de data asta, minciuna.)

Deci, încă o dată, când va începe corpul medical în totalitate (nu doar aşa, doi-trei idealişti), să-şi ia misiunea şi rolul avut faţă de semeni, în serios?

Nu, nu rolul acela de a câştiga bine şi de a trăi comod şi plăcut. Nu acela!

Ci rolul pe care vi l-a predestinat Hippoctrat, de a fi îngijitorii şi apărătorii sănătăţii fraţilor şi surorilor voastre, faţă de care aţi jurat să nu le faceţi, în primul rând, rău!

via: www.quibono.net

Nu-mi voi vaccina nou-nascutul baietel, NU! Din pacate primul copil mi-a primit nu mai putin de 17 de vaccinuri pana la varsta de 1 an!!!

Cum vad copii lumea

Copiii sunt foarte sinceri şi dezinvolţi şi descoperă lumea prin sfera lor emoţională şi afectivă.
Seninătatea, inocenţa şi puritatea lor caracteristică ar putea fi antidotul stresului, insomniilor şi al multor dintre bolile adulţilor. Reacţiile şi logica celor mici nu încetează să ne surprindă.

Iată câteva exemple:

• Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngeraşilor!
• La ce folosesc sprâncenele? Sprâncenele folosesc ca să ţină fruntea sus, să nu ne vină pe ochi.
• Ce sunt buruienile? Buruienile sunt nişte plante folositoare doar lor.
• De ce ceaşca are o ureche, iar cratiţa le are pe amândouă? Ceaşca are doar o ureche, deoarece aşa vrea ea să fie mai elegantă şi nu clăpăugă ca o cratiţă.
• Cum ştiu cei de la televizor că mâine va fi vreme urâtă sau frumoasă? Omul de la televizor ştie că mâine plouă, că are un bilet şi citeşte. Biletul i l-a scris mama lui. (6 ani)
• Ce este inima? Inima e o carne care stă pe sufletul oamenilor, ca să trăiască oamenii cu suflet. (7 ani)
• Ce este sufletul?   Suflet e când îţi pune mama prăjituri pe farfurie şi îi laşi şi lui ăla mic. (8 ani) Sufletul are o formă de inimă. (8 ani)
• Ce este tristeţea? Tristeţe înseamnă când un om vine la altul şi bea mult. (7 ani)
• Ce este timpul? Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)
• Ce este zâmbetul? A zâmbi înseamnă sa râzi parcă în gândul tău. (8 ani)
• La ce foloseşte steagul? Steagul foloseşte, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu ştiau pe ce ţară veneau şi atunci noi le arătăm steagul şi după aia ei ştiau. (6 ani)
• Ce este igiena? Igiena este când vin neamurile şi văd ce curat e în casă. (7 ani)
• Din ce se face săpunul? Săpunul se face din mai mulţi clăbuci, la un loc. (6 ani)