dimineaţa vreau să vad soarele, nu o pagină de internet

“dimineaţa vreau să vad soarele, nu o pagină de internet”
citeam azidimineaţă…pe net

credeam oare cândva că încă la vârsta asta nu voi fi având toate cele puse la punct?
regrete? da!
mi-am notat în caietul anual - pentru că de câţiva ani completez câte un caiet/an în care-mi notez ce se mai întâmplă - de-acum şi până în decembrie, de 2 ori pe lună întrebarea: REGRETE?
şi trebuie să răspund.
răspunsul meu de sâmbăta trecută a fost DA.

îmi suflec mânecile şi mă pun pe treabă. ordine în haos. deja am început procesul, şi mă simt din ce în ce mai bine, aruncând din listă GTD duzine de sarcini pe care nu le voi mai bifa.

ieri, duminică, de exemplu am dezaglomerat garderoba. am strâns către donare vreo 30 kg de haine. pur şi simplu nu am nevoie de chestii, de multe chestii. greutatea lor îmi atârnă pe umeri, pe cap, ne atârnă la fiecare dintre noi.
voi dezaglomera totul din casă. avem impresia greşită că tot felul de lucruri din casă ne sunt de folos, dar dacă încetinim puţin din agitaţia obişnuită, dacă reuşim să ne ascultăm propria voce, ne dăm seama că deţinem tot felul de lucruri de care nu mai avem nevoi, poate nu am avut reală nevoie niciodată.

mă uit cu admiraţie şi invidie la mâţa mea bătrână de 8 ani, şi constat că n-are nicio treabă, niciun stres. atât cât are nevoie pentru azi, întotdeauna va obţine (dacă o zi uit să-i dau boabele de exemplu, merge să caute nişte vrăbii, şi găseşte). e fericită, relaxată, şi trăieşte clipa. un exemplu de urmat!

deci…decluttering! peste tot! acum!                                                                        credit foto