dacă voi înţelege, voi ierta

de-alungul anilor care au trecut am dvenit din ce în ce mai convinsă că lumea nu merge în direcţia bună deloc, civilizaţia este în decadenţă, capitalismul este defapt fascism, iar omul ca specie este una ab ovo defecta.

orinetându-mă recent către canalele pozitive şi senine de informare, citind tot mai mult discuţiile dintre oameni fericiţi şi liberi, convingerile mele enumerate mai sus se clatină (mai puţin cea cu capitalismul) mă bucur de acest trend pentru că mă afectau, mă erodau şi mă ruinau bob cu bob.

nu, nu este vorba despre superficialii aceia care practică temporar ceva trend de “think positive” de care au citit în vreo carte de how to, şi se încleştează şi se crispează să gândească pozitiv. Aceşti oameni cu care rezonez sunt liberi, s-au eliberat de sub sclavia lui 9 to 5, au ieşit din consumerism, îşi autoeducă copii, şi-au încetinit viaţa ca să apuce să o şi savureze, mulţi grădinăresc, folosesc produse handmade sau chiar le fac, sunt economici şi ecologici dar nu declarativ ci în orice aspect al vieţii lor cotidiene, apoi sunt care au devenit vegetarieni din convingere, sunt minimalişti, simplificatori, empatici şi corecţi.

discrepanţa dintre ceea ce cred oamenii despre cum ar trebui să fie lumea şi ceea ce este defapt, cauzează nefericire.
dacă eşti fericit cu propria viziune despre lume, ok, trăieşte cu ea.
eu aş vrea să nu mai am un ideal, pentru că mă nefericeşte. mă voi opri din a căuta perfecţiunea, rămâne să capăt puterea de a accepta lumea aşa cum este, şi să iubesc ceea ce este de iubit.

dacă voi înţelege, voi ierta.                                                                                         sursa foto