Valorile prin ochii unui copil

Mai nimic din ce mi-am imaginat în copilarie despre lume, nu e aşa.

Cum se face că la maturitate ajungem să dezvoltăm un cu totul alt set de valori decât cele bazate pe crezul şi aspiraţiile din anii copilariei?
Desigur, pot să vină acum argumente cum că suntem mai realişti, că ne adaptăm greutaţilor şi limitelor pe care ca şi copil nu le-am ştiut sau nu le-am înţeles, că ne adaptăm aşteptărilor impuse de societate, că nu e productiv să fim visători şi fantezişti.

Constat însă zilnic că fiul meu ştie mult mai bine nişte lucruri decât părinţii lui. El ştie foarte exact ce-l face fericit, ştie exact ce, cât şi când să mănânce, ştie şi ne solicită regulat dedicarea unui timp minim în care să ne ocupăm doar de-ale lui. Nu îmi cere dulciuri (nu manâncă caise,ok, dar vişine cu atât mai multe); nu îmi cere zilnic să-i cumpăr nu-ştiu-ce-scumpete-de-jucărie dar insistă să ne jucăm împreună cu flacoanele cu apă; vrea foarte hotărât să ne bucurăm şi noi alături de el când vine avionul.

În zăpăceala de azi pierdem firul şi riscăm să nu mai ştim nici pe departe ce e bine pentru noi, ce ne bucură, ce ne eliberează de neplăceri şi boli.
Recomandarea mea de azi este familia. Nu cea care îşi pierde weekendul în mall cheltuind pe prea multă mâncare şi risipind pe lucruri de regula nefolositoare.
Mă refer la timpul petrecut activ, cu dedicare şi bucurie. Fără tipare, fără obligaţiuni. Nu cheltuind, dar împărtăşind. Cu răbdare şi atenţie, cu entuziasm, cu consideraţia nevoilor reale ale fiecăruia.
Sfătuieşte, oferă alternative şi nu critica des.

Îţi iubeşti familia? Arată-ţi iubirea! Fă-o o prioritate, dar nu numai prin prisma nevoilor biologice. Nu prin cumpărături şi satisfacerea fiţelor de moment, dar iubind-o prin tot ce faci zilnic.

Acceptă-ţi imperfecţiunea, acceptă-le greşelile, acţionează prin puterea exemplului - nu interzice copiilor televizorul daca tu stai juma’ de zi zilnic, sau nu aştepta de la ei să se spele pe dinţi dacă tu nu o faci la fel de regulat.
Citiţi împreună, desenaţi, jucaţi-vă, faceţi curăţenie, plimbaţi-vă şi vorbiţi mult. E atât de simplu…

Cele mai bune lucruri în viaţă sunt gratis şi la îndemână

Cu siguranţă nu petrec suficient timp gândindu-mă despre cum pot să-mi cumpăr mai des elemente pentru fericire.
Cel mai greu este să identific fidel de ce am nevoie cu adevărat. Ce anume mă bucură întradevăr, şi cât va ţine acea bucurie.

Deseori aruncăm pe ferestră automat sume prea mari pentru obiecte pe care nu le dorim cu adevărat. Preţul plătit nu este numai banul dar şi timpul pierdut plus stresul mâncat în timpul câştigării lor.

Ce calitate are acea viaţă în care bărbatul munceşte zi-noapte, niciodată nu e acasă cu familia, nu participă la creşterea copilului, femeia e singură cu toate cele, e tânără dar deja acră, epuizată şi neiubită; încetul cu încetul nici nu mai ştiu de ce sunt împreună, nu se mai bucură de nimic şi conversaţiile se limitează la plata facturilor şi ratelor deoarece şi-au ipotecat viitorul pentru un apartament care nu reuşeşte să le fie cămin, şi pentru întotdeauna cea mai nouă colecţie de la debenhams.

Banii reprezintă un instrument. Cât de îndemânatici suntem, în ce măsură îi mânuim profesional, cât de pricepuţi suntem să lucrăm cu acest instrument depinde numai de noi.
În esenţă nu suntem unii mai defavorizaţi decât alţii: viaţa ne aduce tuturor şanse şi neşanse, noroc şi nenoroc, avem talente şi stângăcii, predispoziţii şi dobândiri, oportunităţi şi perioade sterile.

Cu sigutanţă banii nu pot cumpăra fericirea. Dar nici nefericirea. Până la urmă, recunoaştem sau nu, noi deţinem controlul, noi suntem responsabili pentru propria fericire.
Cât de des luăm oare în considerare că defapt totul se defineşte în interiorul nostru, şi că ar fi timpul să ne cultivăm regulat atitudinea corectă?

foto din curtoazia lui Chad Fust

Normalitate şi anormalitate

Aş dori să fac un rezumat al celor lecturate de mine azi pe sensart pentru cei care nu au răbdare să citească decât esenţa, am ajuns la concluzia că merită analizate următoarele aspecte, citez:

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa facem facultate pentru a avea o diploma “ca tot omul” si este normal sa mergem la servici pentru “parlitul ala de salariu, ca sa ne platim ratele”… nu pentru ca ne place ce facem la serviciu, pentru ca avem satisfactii.

• Este inca normal pentru multe femei sa isi asume rol de mama si pentru barbatul de linga ele – desconsiderindu-l in acest fel: “El nu stie sa dea cu aspiratorul ca mine.” Si sint multe astfel de “normalitati”… la noi… inca…

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem ca “bataia este rupta din rai” sau ca “eu te-am facut eu te omor”… Sa bem bine si sa “avem” o scuza pentru a bate nevasta si copiii.

• Este inca normal ca femeia romanca sa creada ca e bine sa se “sacrifice ” pentru copil toata viata, sa nu isi ia servici si sa nu paraseasca un sot alcoolic si abuziv… Nu isi da seama ca in acest fel copilul numai “binecuvintat ” nu e de o mama “eroina”, ci “blestemat” de o mama egoista, iresponsabila.

• Este inca normal ca dupa ce doua persoane se despart, copilul sa auda pe fiecare din parintii lui cum il discrediteaza pe celalalt… Daca asta nu inseamna violenta psihica… spuneti-i voi altcumva…

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem copilul ca fiind oglinda parintilor. Ne umflam atit de mult in pene cu copilul nostru, traind prin si pentru realizarile lui, incit uitam ca el e o ”alta persoana”, nu un obiect care sa ne satisfaca noua dorintele.

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa mearga la biserica sa se inchine si apoi sa injure ca la usa cortului…

• Este inca normal pentru unele mame sa se culce cu copilul cind se cearta cu sotul – facindu-l pe copil partas si confident al problemelor adultilor, ne-constientizind violenta afectiva la care e supus copilul.

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa nu bata la usa camerei copilului cand acesta nu mai are 3 ani… ci 17 ani… si asta pentru noi romanii nu inseamna agresiune psihologica si control… ci grija…

• Este inca normal sa se considere atitudinea de supraprotectie, rasfat ca o dovada de iubire… nu de abuz asupra copilului… Sunt mame care spun mereu: “Copilul nu vrea sa doarma singur, copilul nu a vrut sa ma casatoresc…”, de parca copilul ar trebui sa stie cum e cazul sa fie educat, nu parintele.

• Este inca normal ca mama sa pretinda sa fie sunata in fiecare zi de “copilul” care are 27 de ani si e la casa lui /ei… si asta la romani nu inseamna sufocare…

• Este normal inca pentru unii romani sa nu recunoasca faptul ca nu stiu ceva… si sa nu ceara o parere avizata. In trecut era rusine sa spui ca nu stii – erai luat drept prost (de vizionat – emisiunile cu intrebari de la TV… la care unii romani raspund gresit in loc sa recunoasca faptul ca nu stiu). Este normal pentru unele femei din Romania sa dea vina pe barbat cind nu au serviciu… ”El nu m-a lasat sa muncesc…”, de parca ele sint copile neajutorate si au nevoie de permisiunea sotului.

foto din curtoazia lui danivenn

11+ reguli pentru ordine în casă

Are feng-shui, este calmă şi eliberatoare o locuinţă ordonată, neînvălmăşită, chiar minimalistă.

Nu pretind că am un cămin lipsit totalmente de haos, dar îmi dau silinţa să o păstrez neaglomerată doar şi pentru motivul că este un calvar să faci curat împingând de colo-colo lucruşoarele.

Beneficiile unui cămin minimalist mă gândesc că ar fi:

Mai puţin stresant. Aglomerarea de obiecte, decoraţiuni şi mobilier distrage ochiul, fiecare în parte provoacă un stres vizual. Locuinţa minimalistă este calmantă.
Mult mai atractiv. Mă gândesc la revistele de amenajari, şi imaginile unei încăperi aglomerate versus a uneia minimaliste. Cea din urmă mă atrage pentru că conţine câteva piese de mobilier, câteva piese de artă şi nişte piese decorative.
Uşor de întreţinut. E greu să cureţi o gramada de obiecte, sau să aspiri printr-un buchet imens de mobilier. Cu cât s-au acumulat mai multe obiecte, cu atat mai mult timp îţi vor lua să întreţii inclusiv spaţiul dintre ele. Gândiţi-vă cât de uşor este să cureţi o cameră goală, comparativ cu una conţinând 100 de obiecte.

Cum să nu cazi în haos:
- nu cumpăra suveniruri, animăluţe, chiciuri mărunte.
- pune în dulap sau debara toate obiectele pe care nu le foloseşi zilnic, şi scoate-le pe cel care trebuie să-ţi fie la îndemână tot timpul.
- nu colecţiona nimic decât dacă aparţine organic de un hobby de-al tău.
- fiecare lucru să aibă un loc al lui, unde-l găseşti şi cu ochii închişi.
- caută unde să donezi (sau să reciclezi) lucruri folosite: reviste, haine, jucării. E plăcut să ştii că cineva va mai beneficia de obiectele de care te-ai bucurat şi tu odată.
- nu shoppingări din impuls. Nu te lăsa influenţat de oferte dacă nu ai nevoie concretă de obiectul acestora.
- nu depozita nimic înainte ca să-ţi pui întrebarea: sigur voi avea nevoie de asta, şi când anume?
- asigură-te că ai suficiente umeraşe.
- păstrează-ţi cheile şi poşetele-genţile îtotdeauna în acelaşi loc.
- debarasează-te de următoarele: cabluri mistice, telecomenzi pentru nu-ştii-ce-aparat, şuruburi aparent importante, obscure componente electrocasnice. Sau pentru liniştea ta, pune-le într-o singură cutie - nu le vei folosi niciodată.
- scapă-te de obiecte stricate. Sau dacă vrei să le repari, nu mai amâna nicio săptămână.
- dacă nu găseşti ceva, e timpul să faci curat.

Trăieşte ce citeşti

Cu siguranţa toţi am citit cărţi sau diverse lucrări care ne-au furnizat informaţii preţioase şi utile şi pe care le-am considerat a fi aplicabile în viaţa noastră.

Dar învăţăm mult mai mult din ce experimentăm practic decât din ceea ce citim.

Lecturarea ne învaţă o mulţime de lucruri, dar şansa reală de învaţare provine din punerea în practică, din experimentare, din trairea personală.
Întrebarea este: obişnuieşti să pui în practică ceea ce citeşti? Depui faptic eforturi pentru îmbunătăţirea vieţii tale?

Şcoala ne învaţă să învăţăm citind şi recitind de mai multe ori lecţia. Eficientă s-a dovedit însă a fi metoda de a citi, apoi înţelege, apoi a reda şi scrie din amintire esenţa.

Când vrei să-ţi îmbunătăţeşti viaţa în vreun fel - prin a începe o dietă sănătoasă, prin începerea de exerciţii fizice, prin învăţarea de noi aptitudini, prin a deveni mai empatic şi pozitiv - defapt înveţi o nouă deprindere, o calificare.

Iar când înveţi o nouă meserie, toate cărţile citite din lume nu te vor ajuta până când nu vei trăi practic cele învăţate.

Sigur că este în regulă lecturarea a nenumărate cărţi despre dezvoltarea personală, dar să ai tot timpul în vedere ca este doar primul pas.
Pune deoparte lecturile, lasă la o parte calculatorul sau cartea, şi apucă-te de lucru. Azi.

Numai trăind ceea ce citeşti, vei învăţa realmente.

Lecturtarea ajută să înţelegi ce este de făcut, apoi te motivează să perseverezi. Dar nu este un substitut pentru a face ceva în mod real.

Deci opriţi-vă citind această postare, şi puneţi-vă pe treabă!

Mituri legate de fericire I

Oamenii au setat un nivel de fericire care nu se schimbă semnificativ de-alungul vieţii.
Fals.

Ideea că avem un anumit nivel de sentiment al fericirii care ne este dispus genetic, este una falsă. Este adevărat că avem o predispoziţie genetică puternică, pe care eu o consider că ne influenţează cam 50%.

În aceeaşi măsură este adevărat că avem o capacitate uimitoare de adaptabilitate; suntem extrem de flexibili dacă chiar vrem, sau dacă ne constrâng împrejurările.

Ne naştem cu un anumit temperament, dar circumstanţele, acţiunile şi gândurile ne pot împinge către propriile culmi sau către adâncuri.

Setarea mea de bază nu o pot schimba, însă experienţa şi felul în care-mi trăiesc evenimentele zilnice mă fac mai fericită.
Mă delectez mai degrabă decât să simt vinovăţie. Am mai multe provocări, mai multă satisfacţie; mai puţină supărare, mai puţină plictiseală, mai puţine remuşcări. Aşa îmi croiesc eu fericirea, fără a mă schimba.

Ce vreau să spun este că indiferent de natura, influenţele şi educaţia noastră, suntem capabili să trăim în partea superioară a intervalului nostru de fericire.

Voi reveni curând cu un chestionar (trebuie să-l traduc) unde vă veţi putea măsura nivelul autentic de fericire.

Cine nu are răbdare după traducerea mea, poate să-l faca aici (Authentic Happiness Inventory Questionnaire)
eu am 3.72 

Hai să ne mişcăm

Trebuie să recunosc că am perioade în care practic zilnic activitate fizică şi am perioade în care nu fac exerciţii deloc.

În vremurile mai fericite sunt în stare să execut întocmai ceea ce îmi propun, mă trezesc foarte devreme şi o iau la fugă indiferent ca sunt  minus 10 grade afară, sau că voi avea o zi grea şi plină. Şi continui tot aşa preţ de câteva luni. Apoi intervine ceva (tot timpul intervine ceva) şi o las mai moale până când ajung să-mi urăsc sedentarismul.

Ştiu că nu este un obicei uşor de deprins, şi că pentru cei mai mulţi dintre noi experienţa constă în a începe mişcarea şi a abandona, şi apoi a începe din nou. Ceea ce este bine până la urmă, pentru că înseamnă că vă preocupă subiectul, cunoaşteţi importanţa activităţilor fizice. Important este să ne formăm un obicei care se înrădăcinează adânc.

Care sunt problemele de bază
Deci ce de pentru majoritatea dintre noi este o problemă efectuarea regulată a exerciţiilor? Să luăm în considerare factorii următori:

1. Prea dificile. Este greşit să fim prea ambiţioşi şi entuziaşti. Avem tendinţa să ne propunem exerciţii dificile cum ar fi “mă duc la sală şi lucrez intens o oră” sau “ies la jogging vreo 10 ture în parc”.
Vrem să ne antrenăm ca nişte profesionişti, şi ne propunem ţeluri prea îndepărtate de condiţia noastră actuală. Poate reuşeşti să te ţii câteva zile, vei avea febră, te vei simţi epuizat şi foarte înclinat să te laşi de treabă.

2. Motivaţie insuficientă. Problema nu constă atât în lipsa disciplinei cât în lispa motivaţiei. Ia o foaie de hârtie şi contabilizează-ti scopurile, motivele pentru care vrei şi ştii că e bine sa fii activ. Notează şi cât de bine te vei simţi (şi arăta) atunci când mişcarea va fi un obicei cotidian pentru tine.

Câteva ponturi pentru reuşită

• Începe uşor: nu îţi propune de la început exerciţii dificile. Propune-ti să începi cu ceva foarte simplu si neobositor. Nu uita, NU TREBUIE să te oboseşti, nici măcar să transpiri în această perioadă. Fă mişcare 5 minute, 10. Dar zilnic. Nicio agendă zilnică nu este atât de încărcată încât să nu găseşti timpul şi locul necesar pentru aceste câteva exerciţii.
• Fii specific: planifică-ţi exact ce fel de mişcare vei face, anticipează toate situaţiile care te-ar putea împiedica să exersezi. Găseşte locul şi timpul acelor 5-10 minute.
• Conectează mişcarea de un alt obicei cotidian. De exemplu dimineaţa imediat dupa trezire, sau după cafea, sau imediat ce ajungi acasă de la muncă. Important este ca activitatea de care conectezi mişcarea să fie un obicei zilnic.
• Fără excepţii: poţi să exersezi în fiecare zi, sau numai în timpul săptămânii cu condiţia ca acest aspect să ţi-l clarifici încă de la început. Nu fă excepţii, indiferent că plouă, că ai lucrat peste program, că eşti în călătorie, că ai musafiri, că ai mult de lucru sau copilul este bolnav. Dacă în aceste zile te speli pe dinţi, înseamnă că poţi să faci şi mişcare.
• Împărtăşeşte. Ia legătura cu persoane care au iniţiat acelaşi lucru. Poţi să o faci pe blog, pe forumuri online, poţi discuta cu familia, cu colegii sau cu un antrenor. Cu cât te vor susţine mai mulţi, cu atât îţi cresc şansele de reuşită.

Periodic este bine să-ţi analizezi rezultatele şi atitudinea. Dacă ai chiulit de două ori consecutiv, atunci sunt mari şanse să te lasi de exerciţii. Trebuie deci să-ţi refaci planul, să clarifici de ce şi în care circumstanţe eşti tentat să o laşi mai moale.
Scrie aici despre aceste aspecte!

Progres, nu perfecţiune

Azi am prea multe şi prea diverse idei, şi nu am idee cum să le comasez acum într-o singură postare.

De ceva vreme mă pregătesc să-mi actualizez lista de porunci proprii, întrucât inevitabil şi lăudabil evoluez, evoluăm.

Să vedem punctual câteva porunci sau mantre la care reflectez de ceva vreme, culese de-alungul timpului atât din proprie insipraţie cât şi din surse externe:

1. Gândurile îţi modelează destinul.
2. Încrede-te în instincte.
3. Fă lucrurile să meargă.
4. Stai de vorbă cu străini.
5. Spune nu.
6. Arată şi povesteşte.
7. Fericitul atrage oamenii în jur.
8. Aşteaptă-te la miracole.
9. Fii specific legat de nevoile proprii.
10. Flux şi reflux.
11. Dă-i drumul.
12. Viaţa e atât de imperfectă, atât de minunată.
13. Nu amâna.
14. Pune întrebări.
15. Acţionează, nu reacţiona.
16. Amuză-te de propriul eşec.
17. Fă paşi mărunţi.
18. Nu judeca.
19. Nu te îngrijora de respingeri.
20. Nu exista alt cosmetic pentru frumuseţe decât fericirea.

Pentru mine “spune nu” este o poruncă bună, pentru ca mi-e dificil să spun nu chiar şi acolo unde este evident ca ar trebui să o fac. Pentru tine poate este funcţională o poruncă de “spune da”.
Ficare dintre noi ne ghidăm după câteva miniporunci, şi ar fi foarte util să le împartaşim cu această ocazie.

Prima impresie contează

În era socializării virtuale în masă, relaţionările clasice, directe se exersează din ce în ce mai puţin.
În acest weekend poate întâlneşti persoane pe care vrei să le impresionezi, doreşti să te reţină sau e importnat să nu te considere plictisitoare.
Iată câteva idei uşoare de sfârşit de săptămână.

Acordă atenţie clară persoanei cu care faci cunoştinţă, reţine-i numele.

Zâmbeşte sincer, orientează-te să fii faţă în faţă, chiar apropiete manifestând real interes. Acest fel de comportament lucrează foarte bine în subtil.

Pune energie în voce, adresează-te direct, acordă vizibil de atenţie din partea ta.

Întreabă ceva personal care necesită un răspuns mai lung de 3 cuvinte şi niciodată nu-i răspunde şi tu răspunzând la aceeaşi întrebare. Fii mult mai interesant de atât.
Daca nu ai idee cu ce se ocupă persoana sau există riscul ca să fie şomer de exemplu, poţi lansa întrebarea “Ce activităţi vă răpesc timpul în această perioadă?” sau “Nu am văzut ştirile azi, ce am pierdut?” sau “La care publicaţii sunteţi abonat, ce site-uri vizitaţi zilnic?” punând această întrebare poţi decoperi pasiuni mai puţin evidente, dupa care poţi continua o conversaţie bună cu acest străin, fără ca aceasta conversaţie să se blocheze sau să devină formală, jenantă sau plictisitoare.

Ascultă cu interes vorbele proaspetei cunoştinţe, nu-i întrerupe răspunsurile.

Caută motiv real de a face un compliment, sau dacă orice compliment pare exagerat sau nefondat, exprimă-ţi o vulnerabilitate comparativă, şi chiar poţi sa te amuzi vizibil de aceasta. Autoctitica etalată inteligent este premiată întotdeauna, indiferent de ce exprimă verbal partenerul de conversaţie.

Nu insista etalând pe detalii din viaţa ta, mai ales nu cele supărătoare.

Taie deîndată conversaţia dacă simţi că totul a fost bine până acum şi rişti să nu mai ţii nivelul, sau dacă conversaţia se îndreaptă către o fundătura. Persoana va rămâne cu un gust plăcut în gură, şi cu o impresie clar avantajoasă pentru tine.

Reţine: cei mai mulţi oameni sunt mult mai dornici să fie consideraţi interesanţi, amuzanţi, bine informaţi decât să fie interesaţi de tine, amuzaţi de tine sau să te informeze.

Câteva idei care te motivează şi te ridică din apatie

Oricare dintre noi putem avea perioade în care ne simţim demotivaţi. Mai mult de atât, suntem câteodata atât de demoralizaţi încât chiar şi a gândi la vreo activitate pozitivă pare ceva dificil.

Da, cunosc şi eu, cunoaştem cu toţii cât de greu este să facem orice constructiv în timp ce moralul ne este la pământ. Azi am simţit germenii letargiei, şi dacă mi-aş fi încheiat ziua fără vreo împlinire, probabil situaţia s-ar fi înrautăţit. Iată-mă însă ieşind din vale, şi împărtăşind cu voi câteva soluţii care mă ajută chiar şi acum.

1. Un singur ţel. Probabil cea mai comună greşeală pe care o facem este că ne punem în cârcă prea multe sarcini, încercăm să facem multe, şi să rezolvăm şi mai multe. Supraîncărcarea ne stoarce de energii şi ne lasă demotivaţi. Nu este imposibil să ai deodată doar câte un ţel/sarcină. Alege care să fie acesta, focusează-te complet şi vei reuşi să-l bifezi cu bine.

2. Găseşte inspiraţie. Cei care sunt înaintea mea şi au realizat deja ceea ce eu am doar în fază de proiect, mă inspiră. Citesc bloguri, reviste, chiar googălesc ca să mă încarc cu poveşti de succes. Sevenalice poate prezenta pentru tine o sursă de inspiraţie, nu doar prin ceea ce scriu eu, dar şi prin părerile comentatorilor.

3. Ambalează-te. Entuziasmul reprezintă de multe ori veriga lipsă. Bucură-te de ţelul propus, căci fără emoţii corespunzătoare nu poţi construi. La mine funcţionează de exemplu să vorbesc cu partenerul meu despre ceea ce vreau să fac, şi povestindu-i la cafeluţă despre detalii încep să mă entuziasmez; şi pentru că de regulă îmi spijină ideile, ba chiar îmi mai dă câte un pont sau îmi pune întrebări constructive, reuşesc să mă ambalez corespunzător ca motoraşul să pornească.

4. Amână startul. Cam toată lumea vrea să înceapă pe loc ce îşi propune; cine mai are răbdare în zilele noastre? Sunt mari şanse ca să o iei pe arătură încă de la început, mai ales dacă este vorba despre un proiect cu greutate care presupune o planificare mai atentă; cum ar fi de exemplu renunţatul la fumat.

5. Publică-ţi scopul. Am experimentat deseori că, cu cât mai public am făcut ţelul meu, cu atât mai mult m-am autoasigurat că nu voi renunţa. Întotdeauna mi-a fost foarte important să mă ţin de cuvânt în faţa celor din jurul meu; familie, prieteni sau vecini.

6. Gândeşte-te zilnic la ce ai de făcut. Sunt mult mai multe şanse să duci la bun sfârşit proiectul tău, daca te preocupi de el în fiecare zi, măcar în gând, măcar 5 minute.

7. Recunoaşte fluxul şi refluxul în toate. Motivaţia nu este constantă, ea se înfiripa şi se stinge, şi din nou se naşte şi tot aşa. Este un proces natural pe care-l putem experimenta în toate aspectele vieţii. Dacă simţi că cedezi, ia o pauză şi gândeşte-te că după ploaie iese oricum soarele. Un clişeu, dar foarte adevărat.

8. Începe cu paşi mici. Şi mai mici. Poate ai un ţel dificil, de exemplu şă te apuci de exerciţii fizice în sfârşit (de câţi ani?). Daaar, ai zilele încărcate cu multă muncă, multe obligaţii, eşti obosit, si sigur mai ştii să scoţi încă cel puţin 3 motive. Poate sună comic, dar e bine să începi cu mişcare timp de 2 minute pe zi. 2 minute ai oricând, şi oriunde.
Poate gândeşti acum că e prea puţin şi că aşa nu are rost.
Eu îţi spun că e prea uşor şi că are de infinit de ori mai mult rost decât zero minute. Treaba ta acum e să faci în fiecare zi mişcare de 2 minute; mai încolo îţi va veni pofta de 5 minute, 10, şi tot aşa. Dar, în fiecare zi. Aceşti paşi pot fi puşi în aplicare în orice domeniu.

9. Contabilizează-ţi succesele. Indiferent dacă este vorba despre primele 2 minute din prima zi, sau este ziua în care ţi-ai atins ţelului propus, bucură-te, savurează clipa de bucurie, scrie-o undeva, ia cu tine gustul succesului pentru zile mai grele.

10. Adu în prim plan beneficiile şi nu dificultăţile. O problemă comună este că ne gândim cât de dificil e să faci una sau alta. Cât de greu e să-ti fie foame în timpul unei cure de slăbire de exemplu. Gândeşte-te mai constructiv, şi anume la hainele care-ţi vor sta bine. Beneficiile unui proiect te vor ajuta întotdeauna să te energizezi.

« Previous Page — Next Page »