12 idei pentru un consumator cu cap

1. Votezi cu banii tăi!
Eşti liber să cumperi ce doreşti. Poţi opta ce, şi pe cine sponsorizezi, sau nu. Nu eşti obligat ca prin ceea ce cumperi să alimentezi poluarea, chimicalizarea, exploatarea copiilor prin muncă, supraproducţia produselor proaste, păcătoase şi fără rost.
2. Gunoiul este cel mai scump!
Gunoiul reprezintă risipa banilor tăi şi afectarea mediului: întotdeauna gândeşte-te cât vei arunca la coş din ceea ce cumperi.
3. Notiţe
Înainte de a merge la cumpărături notează-ţi de ce ai nevoie. Marile magazine au metode profesionale de a te determina să cheltui aiurea. Nu te lăsa ademenit de rafturile aranjate exclusiv în aces scop.
4. Local
Fă-ţi cumpărăturile la piaţa, sau în magazinele clasice. Mai sunt magazine care nu se aprovizionează de la cash&carry. Descoperă-le!
5. Cât plastic aduci acasă?
Du cu tine plasa textilă sau din rafie si refuză pungile din plastic. Alege mărfurile care nu sunt împachetate exagerat. Sunt multe produse la care ambalajul este mai mult şi cantitativ şi valoric decât conţinutul. (de exemplu vezi actimel, am eu ce am cu aştia de la danone)
6. Caută originalul!
Nu te lăsa amăgit de exteriorul frumos sau de sloganurile funny, fancy, trendy. Ocoleşte produsele cu ingrediente artificiale, si cele semipreparate.
7. Citeşte eticheta!
Nu te trata cu chimicale. Nici intern, nici la uz extern. Caută neobosit alimente si cosmetice sănătoase. Se găsesc!
8. Frumusete fără violenţă
Nu cumpăra produse testate pe animale. Cauta pe net despre aceste teste, te vor ingrozi pana la convingere.
9. Spune NU pentru folosinţa unică.
Evită să cumperi produse care se aruncă repede, producţia şi apoi abandonarea lor este o risipă enormă de de energie.
10. Proaspăt
Alimente proaspete, de sezon, locale - pe aceste principii sa alegi fructele, legumele; nu pe cele care au calatorit mii de kilometri, au fost radiate, s-au copt în camioane, sunt răsimpachetate si absolut conservate.
11. Indigene
Caută produse crescute/fabricate în România. Contribui un bob la o economie sănătoasă si corectă, nu cotizezi la transportatori si poluare prin transport.
12. Perfecte?!
Multe produse naturale nu sunt perfecte ca aspect. Dar sunt perfecte pentru organismul nostru pentru ca natura aşa le-a creat. Tu…esti perfect?

Nu-mi convine (I)

Ieri am răsfoit o carte pe care nici nu ştiam că o am în bibliotecă, subţirică şi aparent neînsemnată. Vroiam să lecturez ceva light, aşa de duminică; profilaxia stresului nu ştiu dacă este chiar de categorie uşoară, dar cu siguranţă o temă care ne priveşte pe toţi inevitabil.

Sigur că avem la dispoziţie o sumedenie de materiale care ne sfătuiesc cum să combatem stresul şi implicit să prevenim problemele şi bolile care izvorăsc din stres, această carte însă nu m-a stresat cu teorii şi filozofii sterile.

Ideea care mi-a venit este efectuarea unui inventar -în scris- a tuturor aspectelor care nu-mi convin. Interne şi externe. O lista vitală pentru a afla care sunt radacinile stresului cronic.
Pentru asta am nevoie de un mediu propice, 2-3 zile petrecute singură eu cu mine.

Voi evada într-un hotel in Băile Felix, şi nu voi face nimic altceva în afara de: odihnă activă şi pasivă, înnot şi bălăceală termală, voi savura mâncare de calitate -cât mai multe crudităţi, jogging în zori şi plimbări de asfinţit. Şi multă muzică de-a mea. Eu cu mine.

Acest inventar nu are sens dacă este făcut la repezeală şi superficial. Veţi fi surprinşi cât de mult nu vă cunoaşteti!
Între timp voi completa lista cu cei mai deranjanţi factori din viaţa mea. Voi avea inspiraţie să aştern pe hârtie eventualele soluţii pentru a lucra la cele care cer schimbare, şi a accepta aspectele asupra cărora nu am influenţă.

Vă îndemn şi pe voi să vă luaţi un miniconcediu privat, este o curată terapie, şi un curs intensiv despre voi înşivă. Nu la mare (îmbulzeală), nu în statiuni trendy, nu în locuri agitate. Poate fi un oraş străin unde ajungeţi cu trenul, poate fi casa părăsită a străbunicii, poate fi o pensiune rustică, poate fi Paris. Voi ştiţi cel mai bine unde vă place cu adevărat, unde găsiţi pacea interioară.

Cu siguranţă fiecare dintre noi simţim câteodată că avem nevoie să ne retragem din tumultul cotidianului.
Cu siguranţă fiecare dintre noi avem nevoie din când în când de un timp petrecut în singurătate constructivă.

Voi reveni cu amănunte condimentate cu mărturisiri.

Valorile prin ochii unui copil

Mai nimic din ce mi-am imaginat în copilarie despre lume, nu e aşa.

Cum se face că la maturitate ajungem să dezvoltăm un cu totul alt set de valori decât cele bazate pe crezul şi aspiraţiile din anii copilariei?
Desigur, pot să vină acum argumente cum că suntem mai realişti, că ne adaptăm greutaţilor şi limitelor pe care ca şi copil nu le-am ştiut sau nu le-am înţeles, că ne adaptăm aşteptărilor impuse de societate, că nu e productiv să fim visători şi fantezişti.

Constat însă zilnic că fiul meu ştie mult mai bine nişte lucruri decât părinţii lui. El ştie foarte exact ce-l face fericit, ştie exact ce, cât şi când să mănânce, ştie şi ne solicită regulat dedicarea unui timp minim în care să ne ocupăm doar de-ale lui. Nu îmi cere dulciuri (nu manâncă caise,ok, dar vişine cu atât mai multe); nu îmi cere zilnic să-i cumpăr nu-ştiu-ce-scumpete-de-jucărie dar insistă să ne jucăm împreună cu flacoanele cu apă; vrea foarte hotărât să ne bucurăm şi noi alături de el când vine avionul.

În zăpăceala de azi pierdem firul şi riscăm să nu mai ştim nici pe departe ce e bine pentru noi, ce ne bucură, ce ne eliberează de neplăceri şi boli.
Recomandarea mea de azi este familia. Nu cea care îşi pierde weekendul în mall cheltuind pe prea multă mâncare şi risipind pe lucruri de regula nefolositoare.
Mă refer la timpul petrecut activ, cu dedicare şi bucurie. Fără tipare, fără obligaţiuni. Nu cheltuind, dar împărtăşind. Cu răbdare şi atenţie, cu entuziasm, cu consideraţia nevoilor reale ale fiecăruia.
Sfătuieşte, oferă alternative şi nu critica des.

Îţi iubeşti familia? Arată-ţi iubirea! Fă-o o prioritate, dar nu numai prin prisma nevoilor biologice. Nu prin cumpărături şi satisfacerea fiţelor de moment, dar iubind-o prin tot ce faci zilnic.

Acceptă-ţi imperfecţiunea, acceptă-le greşelile, acţionează prin puterea exemplului - nu interzice copiilor televizorul daca tu stai juma’ de zi zilnic, sau nu aştepta de la ei să se spele pe dinţi dacă tu nu o faci la fel de regulat.
Citiţi împreună, desenaţi, jucaţi-vă, faceţi curăţenie, plimbaţi-vă şi vorbiţi mult. E atât de simplu…

Cele mai bune lucruri în viaţă sunt gratis şi la îndemână

Cu siguranţă nu petrec suficient timp gândindu-mă despre cum pot să-mi cumpăr mai des elemente pentru fericire.
Cel mai greu este să identific fidel de ce am nevoie cu adevărat. Ce anume mă bucură întradevăr, şi cât va ţine acea bucurie.

Deseori aruncăm pe ferestră automat sume prea mari pentru obiecte pe care nu le dorim cu adevărat. Preţul plătit nu este numai banul dar şi timpul pierdut plus stresul mâncat în timpul câştigării lor.

Ce calitate are acea viaţă în care bărbatul munceşte zi-noapte, niciodată nu e acasă cu familia, nu participă la creşterea copilului, femeia e singură cu toate cele, e tânără dar deja acră, epuizată şi neiubită; încetul cu încetul nici nu mai ştiu de ce sunt împreună, nu se mai bucură de nimic şi conversaţiile se limitează la plata facturilor şi ratelor deoarece şi-au ipotecat viitorul pentru un apartament care nu reuşeşte să le fie cămin, şi pentru întotdeauna cea mai nouă colecţie de la debenhams.

Banii reprezintă un instrument. Cât de îndemânatici suntem, în ce măsură îi mânuim profesional, cât de pricepuţi suntem să lucrăm cu acest instrument depinde numai de noi.
În esenţă nu suntem unii mai defavorizaţi decât alţii: viaţa ne aduce tuturor şanse şi neşanse, noroc şi nenoroc, avem talente şi stângăcii, predispoziţii şi dobândiri, oportunităţi şi perioade sterile.

Cu sigutanţă banii nu pot cumpăra fericirea. Dar nici nefericirea. Până la urmă, recunoaştem sau nu, noi deţinem controlul, noi suntem responsabili pentru propria fericire.
Cât de des luăm oare în considerare că defapt totul se defineşte în interiorul nostru, şi că ar fi timpul să ne cultivăm regulat atitudinea corectă?

foto din curtoazia lui Chad Fust

Normalitate şi anormalitate

Aş dori să fac un rezumat al celor lecturate de mine azi pe sensart pentru cei care nu au răbdare să citească decât esenţa, am ajuns la concluzia că merită analizate următoarele aspecte, citez:

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa facem facultate pentru a avea o diploma “ca tot omul” si este normal sa mergem la servici pentru “parlitul ala de salariu, ca sa ne platim ratele”… nu pentru ca ne place ce facem la serviciu, pentru ca avem satisfactii.

• Este inca normal pentru multe femei sa isi asume rol de mama si pentru barbatul de linga ele – desconsiderindu-l in acest fel: “El nu stie sa dea cu aspiratorul ca mine.” Si sint multe astfel de “normalitati”… la noi… inca…

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem ca “bataia este rupta din rai” sau ca “eu te-am facut eu te omor”… Sa bem bine si sa “avem” o scuza pentru a bate nevasta si copiii.

• Este inca normal ca femeia romanca sa creada ca e bine sa se “sacrifice ” pentru copil toata viata, sa nu isi ia servici si sa nu paraseasca un sot alcoolic si abuziv… Nu isi da seama ca in acest fel copilul numai “binecuvintat ” nu e de o mama “eroina”, ci “blestemat” de o mama egoista, iresponsabila.

• Este inca normal ca dupa ce doua persoane se despart, copilul sa auda pe fiecare din parintii lui cum il discrediteaza pe celalalt… Daca asta nu inseamna violenta psihica… spuneti-i voi altcumva…

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa credem copilul ca fiind oglinda parintilor. Ne umflam atit de mult in pene cu copilul nostru, traind prin si pentru realizarile lui, incit uitam ca el e o ”alta persoana”, nu un obiect care sa ne satisfaca noua dorintele.

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa mearga la biserica sa se inchine si apoi sa injure ca la usa cortului…

• Este inca normal pentru unele mame sa se culce cu copilul cind se cearta cu sotul – facindu-l pe copil partas si confident al problemelor adultilor, ne-constientizind violenta afectiva la care e supus copilul.

• Este inca normal pentru unii dintre noi sa nu bata la usa camerei copilului cand acesta nu mai are 3 ani… ci 17 ani… si asta pentru noi romanii nu inseamna agresiune psihologica si control… ci grija…

• Este inca normal sa se considere atitudinea de supraprotectie, rasfat ca o dovada de iubire… nu de abuz asupra copilului… Sunt mame care spun mereu: “Copilul nu vrea sa doarma singur, copilul nu a vrut sa ma casatoresc…”, de parca copilul ar trebui sa stie cum e cazul sa fie educat, nu parintele.

• Este inca normal ca mama sa pretinda sa fie sunata in fiecare zi de “copilul” care are 27 de ani si e la casa lui /ei… si asta la romani nu inseamna sufocare…

• Este normal inca pentru unii romani sa nu recunoasca faptul ca nu stiu ceva… si sa nu ceara o parere avizata. In trecut era rusine sa spui ca nu stii – erai luat drept prost (de vizionat – emisiunile cu intrebari de la TV… la care unii romani raspund gresit in loc sa recunoasca faptul ca nu stiu). Este normal pentru unele femei din Romania sa dea vina pe barbat cind nu au serviciu… ”El nu m-a lasat sa muncesc…”, de parca ele sint copile neajutorate si au nevoie de permisiunea sotului.

foto din curtoazia lui danivenn

11+ reguli pentru ordine în casă

Are feng-shui, este calmă şi eliberatoare o locuinţă ordonată, neînvălmăşită, chiar minimalistă.

Nu pretind că am un cămin lipsit totalmente de haos, dar îmi dau silinţa să o păstrez neaglomerată doar şi pentru motivul că este un calvar să faci curat împingând de colo-colo lucruşoarele.

Beneficiile unui cămin minimalist mă gândesc că ar fi:

Mai puţin stresant. Aglomerarea de obiecte, decoraţiuni şi mobilier distrage ochiul, fiecare în parte provoacă un stres vizual. Locuinţa minimalistă este calmantă.
Mult mai atractiv. Mă gândesc la revistele de amenajari, şi imaginile unei încăperi aglomerate versus a uneia minimaliste. Cea din urmă mă atrage pentru că conţine câteva piese de mobilier, câteva piese de artă şi nişte piese decorative.
Uşor de întreţinut. E greu să cureţi o gramada de obiecte, sau să aspiri printr-un buchet imens de mobilier. Cu cât s-au acumulat mai multe obiecte, cu atat mai mult timp îţi vor lua să întreţii inclusiv spaţiul dintre ele. Gândiţi-vă cât de uşor este să cureţi o cameră goală, comparativ cu una conţinând 100 de obiecte.

Cum să nu cazi în haos:
- nu cumpăra suveniruri, animăluţe, chiciuri mărunte.
- pune în dulap sau debara toate obiectele pe care nu le foloseşi zilnic, şi scoate-le pe cel care trebuie să-ţi fie la îndemână tot timpul.
- nu colecţiona nimic decât dacă aparţine organic de un hobby de-al tău.
- fiecare lucru să aibă un loc al lui, unde-l găseşti şi cu ochii închişi.
- caută unde să donezi (sau să reciclezi) lucruri folosite: reviste, haine, jucării. E plăcut să ştii că cineva va mai beneficia de obiectele de care te-ai bucurat şi tu odată.
- nu shoppingări din impuls. Nu te lăsa influenţat de oferte dacă nu ai nevoie concretă de obiectul acestora.
- nu depozita nimic înainte ca să-ţi pui întrebarea: sigur voi avea nevoie de asta, şi când anume?
- asigură-te că ai suficiente umeraşe.
- păstrează-ţi cheile şi poşetele-genţile îtotdeauna în acelaşi loc.
- debarasează-te de următoarele: cabluri mistice, telecomenzi pentru nu-ştii-ce-aparat, şuruburi aparent importante, obscure componente electrocasnice. Sau pentru liniştea ta, pune-le într-o singură cutie - nu le vei folosi niciodată.
- scapă-te de obiecte stricate. Sau dacă vrei să le repari, nu mai amâna nicio săptămână.
- dacă nu găseşti ceva, e timpul să faci curat.

Trăieşte ce citeşti

Cu siguranţa toţi am citit cărţi sau diverse lucrări care ne-au furnizat informaţii preţioase şi utile şi pe care le-am considerat a fi aplicabile în viaţa noastră.

Dar învăţăm mult mai mult din ce experimentăm practic decât din ceea ce citim.

Lecturarea ne învaţă o mulţime de lucruri, dar şansa reală de învaţare provine din punerea în practică, din experimentare, din trairea personală.
Întrebarea este: obişnuieşti să pui în practică ceea ce citeşti? Depui faptic eforturi pentru îmbunătăţirea vieţii tale?

Şcoala ne învaţă să învăţăm citind şi recitind de mai multe ori lecţia. Eficientă s-a dovedit însă a fi metoda de a citi, apoi înţelege, apoi a reda şi scrie din amintire esenţa.

Când vrei să-ţi îmbunătăţeşti viaţa în vreun fel - prin a începe o dietă sănătoasă, prin începerea de exerciţii fizice, prin învăţarea de noi aptitudini, prin a deveni mai empatic şi pozitiv - defapt înveţi o nouă deprindere, o calificare.

Iar când înveţi o nouă meserie, toate cărţile citite din lume nu te vor ajuta până când nu vei trăi practic cele învăţate.

Sigur că este în regulă lecturarea a nenumărate cărţi despre dezvoltarea personală, dar să ai tot timpul în vedere ca este doar primul pas.
Pune deoparte lecturile, lasă la o parte calculatorul sau cartea, şi apucă-te de lucru. Azi.

Numai trăind ceea ce citeşti, vei învăţa realmente.

Lecturtarea ajută să înţelegi ce este de făcut, apoi te motivează să perseverezi. Dar nu este un substitut pentru a face ceva în mod real.

Deci opriţi-vă citind această postare, şi puneţi-vă pe treabă!

Mituri legate de fericire I

Oamenii au setat un nivel de fericire care nu se schimbă semnificativ de-alungul vieţii.
Fals.

Ideea că avem un anumit nivel de sentiment al fericirii care ne este dispus genetic, este una falsă. Este adevărat că avem o predispoziţie genetică puternică, pe care eu o consider că ne influenţează cam 50%.

În aceeaşi măsură este adevărat că avem o capacitate uimitoare de adaptabilitate; suntem extrem de flexibili dacă chiar vrem, sau dacă ne constrâng împrejurările.

Ne naştem cu un anumit temperament, dar circumstanţele, acţiunile şi gândurile ne pot împinge către propriile culmi sau către adâncuri.

Setarea mea de bază nu o pot schimba, însă experienţa şi felul în care-mi trăiesc evenimentele zilnice mă fac mai fericită.
Mă delectez mai degrabă decât să simt vinovăţie. Am mai multe provocări, mai multă satisfacţie; mai puţină supărare, mai puţină plictiseală, mai puţine remuşcări. Aşa îmi croiesc eu fericirea, fără a mă schimba.

Ce vreau să spun este că indiferent de natura, influenţele şi educaţia noastră, suntem capabili să trăim în partea superioară a intervalului nostru de fericire.

Voi reveni curând cu un chestionar (trebuie să-l traduc) unde vă veţi putea măsura nivelul autentic de fericire.

Cine nu are răbdare după traducerea mea, poate să-l faca aici (Authentic Happiness Inventory Questionnaire)
eu am 3.72 

Hai să ne mişcăm

Trebuie să recunosc că am perioade în care practic zilnic activitate fizică şi am perioade în care nu fac exerciţii deloc.

În vremurile mai fericite sunt în stare să execut întocmai ceea ce îmi propun, mă trezesc foarte devreme şi o iau la fugă indiferent ca sunt  minus 10 grade afară, sau că voi avea o zi grea şi plină. Şi continui tot aşa preţ de câteva luni. Apoi intervine ceva (tot timpul intervine ceva) şi o las mai moale până când ajung să-mi urăsc sedentarismul.

Ştiu că nu este un obicei uşor de deprins, şi că pentru cei mai mulţi dintre noi experienţa constă în a începe mişcarea şi a abandona, şi apoi a începe din nou. Ceea ce este bine până la urmă, pentru că înseamnă că vă preocupă subiectul, cunoaşteţi importanţa activităţilor fizice. Important este să ne formăm un obicei care se înrădăcinează adânc.

Care sunt problemele de bază
Deci ce de pentru majoritatea dintre noi este o problemă efectuarea regulată a exerciţiilor? Să luăm în considerare factorii următori:

1. Prea dificile. Este greşit să fim prea ambiţioşi şi entuziaşti. Avem tendinţa să ne propunem exerciţii dificile cum ar fi “mă duc la sală şi lucrez intens o oră” sau “ies la jogging vreo 10 ture în parc”.
Vrem să ne antrenăm ca nişte profesionişti, şi ne propunem ţeluri prea îndepărtate de condiţia noastră actuală. Poate reuşeşti să te ţii câteva zile, vei avea febră, te vei simţi epuizat şi foarte înclinat să te laşi de treabă.

2. Motivaţie insuficientă. Problema nu constă atât în lipsa disciplinei cât în lispa motivaţiei. Ia o foaie de hârtie şi contabilizează-ti scopurile, motivele pentru care vrei şi ştii că e bine sa fii activ. Notează şi cât de bine te vei simţi (şi arăta) atunci când mişcarea va fi un obicei cotidian pentru tine.

Câteva ponturi pentru reuşită

• Începe uşor: nu îţi propune de la început exerciţii dificile. Propune-ti să începi cu ceva foarte simplu si neobositor. Nu uita, NU TREBUIE să te oboseşti, nici măcar să transpiri în această perioadă. Fă mişcare 5 minute, 10. Dar zilnic. Nicio agendă zilnică nu este atât de încărcată încât să nu găseşti timpul şi locul necesar pentru aceste câteva exerciţii.
• Fii specific: planifică-ţi exact ce fel de mişcare vei face, anticipează toate situaţiile care te-ar putea împiedica să exersezi. Găseşte locul şi timpul acelor 5-10 minute.
• Conectează mişcarea de un alt obicei cotidian. De exemplu dimineaţa imediat dupa trezire, sau după cafea, sau imediat ce ajungi acasă de la muncă. Important este ca activitatea de care conectezi mişcarea să fie un obicei zilnic.
• Fără excepţii: poţi să exersezi în fiecare zi, sau numai în timpul săptămânii cu condiţia ca acest aspect să ţi-l clarifici încă de la început. Nu fă excepţii, indiferent că plouă, că ai lucrat peste program, că eşti în călătorie, că ai musafiri, că ai mult de lucru sau copilul este bolnav. Dacă în aceste zile te speli pe dinţi, înseamnă că poţi să faci şi mişcare.
• Împărtăşeşte. Ia legătura cu persoane care au iniţiat acelaşi lucru. Poţi să o faci pe blog, pe forumuri online, poţi discuta cu familia, cu colegii sau cu un antrenor. Cu cât te vor susţine mai mulţi, cu atât îţi cresc şansele de reuşită.

Periodic este bine să-ţi analizezi rezultatele şi atitudinea. Dacă ai chiulit de două ori consecutiv, atunci sunt mari şanse să te lasi de exerciţii. Trebuie deci să-ţi refaci planul, să clarifici de ce şi în care circumstanţe eşti tentat să o laşi mai moale.
Scrie aici despre aceste aspecte!

Progres, nu perfecţiune

Azi am prea multe şi prea diverse idei, şi nu am idee cum să le comasez acum într-o singură postare.

De ceva vreme mă pregătesc să-mi actualizez lista de porunci proprii, întrucât inevitabil şi lăudabil evoluez, evoluăm.

Să vedem punctual câteva porunci sau mantre la care reflectez de ceva vreme, culese de-alungul timpului atât din proprie insipraţie cât şi din surse externe:

1. Gândurile îţi modelează destinul.
2. Încrede-te în instincte.
3. Fă lucrurile să meargă.
4. Stai de vorbă cu străini.
5. Spune nu.
6. Arată şi povesteşte.
7. Fericitul atrage oamenii în jur.
8. Aşteaptă-te la miracole.
9. Fii specific legat de nevoile proprii.
10. Flux şi reflux.
11. Dă-i drumul.
12. Viaţa e atât de imperfectă, atât de minunată.
13. Nu amâna.
14. Pune întrebări.
15. Acţionează, nu reacţiona.
16. Amuză-te de propriul eşec.
17. Fă paşi mărunţi.
18. Nu judeca.
19. Nu te îngrijora de respingeri.
20. Nu exista alt cosmetic pentru frumuseţe decât fericirea.

Pentru mine “spune nu” este o poruncă bună, pentru ca mi-e dificil să spun nu chiar şi acolo unde este evident ca ar trebui să o fac. Pentru tine poate este funcţională o poruncă de “spune da”.
Ficare dintre noi ne ghidăm după câteva miniporunci, şi ar fi foarte util să le împartaşim cu această ocazie.

« Articole mai vechi — Pagina urmatoare »