Dezgheaţă pasiunea pentru viaţă

Dacă te simţi îngrădit în general de ceva vreme, sau dacă munca ta o consideri mai degrabă mizerabilă decât ideală, probabil ai ajuns de ceva vreme să-ţi abandonezi speranţele la un anumit nivel.

Fiind înconjurat de oameni cu care mai degrabă nu ai lucra, pereţi gri fără geamuri, zumzetul monoton al calculatoarelor asezonat cu câte o cafea proastă îţi vor jilăvi spiritul.

Aceste condiţii progresează de atâta timp încât ai deja probleme în a-ţi aminti cum e să te simţi entuziast?

Situaţia trebuie schimbată.
Acum e timpul de a te reconecta cu ceea ce te pasionează, acum e momentul să începi să-ţi stabileşti propriile reguli.
Acum, înainte ca să se cronicizeze problema.

Viaţa nu este o nesfârşită chinuială a plăţilor de rate şi facturi, condimentată cu puţină distracţie clişeică. Trebuie să-ţi dai seama că viaţa ta nu trebuie să fie conformarea faţă de regulile bolnave ale societăţii.

Pune sub semnul întrebării autoritatea
Este o mare greşeală de a avea încredere oarbă în cei care au într-un fel sau altul control asupra vieţii tale.
Natura ta independentă trebuie să primeze oriunde şi oricând.

Să-ţi iei angajamentul de a trăi aşa cum intenţionezi defapt în adâncul tău, nu este mai greu de realizat decât de decis.

Nu fii ridicol să crezi că te va eticheta cineva ca fiind nerecunoscător sau iresponsabil.

Indiferent dacă eşti angajat sau angajator, ai libertatea să munceşti pentru scopul pe care ţi l-ai propus.

Ai libertatea să decizi cât de mult munceşti, şi cât de înţelept o faci.
Ai libertatea să gândeşti, să te mişti, să respiri, să te manifeşti autentic.
Ai libertatea să optezi cum exact va contribui talentul tău unic dând valoare celor din jur.

7 lecţii de viaţă

1. Realizează-ţi visele
Imaginează-ţi o viaţa trăită ca în cele mai îndrăzneţe vise ale tale. Ce ţi-ai dorit când erai copil sau adolescent? Ce ai face de mâine încolo (după cumpărături) daca ai avea 1 milion de euro? Crează-ţi o vizualizare a ţelurilor, apoi divizează-le în acţiuni mărunte pe care începi apoi să le realizezi zi de zi.

2. Treci peste frică
E necesar să-ti defineşti temerile, ca apoi să începi să le demontezi bucată cu bucată. Întocmeşte o listă cu tot ceea ce-ţi provoacă frică, după care trebuie să te confrunţi cu acestea.
Fă-ţi un angajament ca de acum încolo să nu permiţi niciunei temeri să-ţi controleze viaţa.

3. Intenţii si dorinţe
Gândurile ne determină cine suntem. Când vom înceta să ne gândim la ceea ce nu suntem, nu ştim, nu ne place, viaţa noastră va începe să se schimbe.
Din nou fă-ţi o listă cât de completă cu intenţiile şi dorinţele tale, şi oriunde mergi ia lista cu tine. Citeşte-o când te trezeşti, când te culci, şi de câte ori simţi că cedezi rutinei.

4. Fericire
În esenţă depinde de dipoziţia proprie şi nu de circumstanţe. De unde vine fericirea oamenilor fericiţi? De la pacea interioară, de la înţelegerea şi acceptarea viţii, de la perspectiva adevărului care-ţi deschide ochii către frumuseţile ce ne înconjoară.
Fericirea nu este asigurată de vreun status extern.
E timpul să realizăm că fericirea este o alegere. Orice decizie luăm, e bine să o facem prin prisma fericirii şi împlinirii.

5. Acceptarea sinelui
Când vom înceta să fim ceea ce nu suntem, ne vom descoperi autenticitatea. Când am fost mici copii, cu toţii eram autentinci până când am început sa asilimăm cunoştinţe, care ne-au format o imagine în minte a ceea ce trebuie să fim. Dar nu suntem. Încurcăm cunoştinţele acumulate cu natura noastră.
Din nou e bine să ne luăm un angajament. Şi anume să nu mai acţionăm împotriva naturii noastre.

6. Apreciere şi mulţumire
Cât de multe am primit de la viaţă şi cât de puţine ni s-au negat.
De cele mai multe ori contorizăm neşansele, şi rareori binecuvântările.
Amintindu-ne de aspectele minunate ale vieţii noastre şi de motivele pentru care am fost vreodată recunoscători, este un mare ajutor pentru a trece cu bine de momentele grele.
Fă-ţi un obicei din a transforma conştientizarea necazurilor în conştientizarea bunăstării.

7. Arta simplităţii
Perfecţiunea nu este acolo unde nu mai este nimic de adaugat, ci acolo de unde nu mai trebuie nimic eliminat.
Adevărata măiestrie în viată este conştientizarea micilor bucurii ale vieţii, şi retragerea distracţiilor şi zarvei din viaţa noastră.

Sigur că ai şi tu măcar o lecţie valoroasă. Poate o împărtăşeşti cu mine şi cititorii acestei pagini.

A trăi plenar e posibil şi pentru cei foarte ocupaţi

Ideea de a fi complet prezenţi şi conştienţi în ceea ce fac, este una aparent imposibilă pentru persoanele a căror activitate zi de zi este una aglomerată, stresantă, cu multe taskuri si deadline-uri.

Eu consider însă că ideea este nu doar una posibilă ci şi dezirabilă. Vorbesc despre ce anume îi ajută pe cei super ocupaţi dar şi pe cei fără ocupaţie pentru a se bucura de o viaţă plină.

Savurează viaţa şi atinge-ţi scopurile. Pare o contradicţie acest îndemn pentru cei care îşi sacrifică viaţa (familia, timpul liber, şi în cele din urma îşi abandonează propria persoană) pe altarul sarcinilor de îndeplinit.

Iată un mini-ghid care te ajută să îmbini plăcerea cu sarcinile.

A te focusa pe o singură sarcină deodata, este mult mai eficient decât să te împarţi în 3-5-N lucruri. Aprofundează tot ce te poate ajuta pentru a bifa sarcina, apoi poţi să treci mai departe.
Subliniez importanţa prezenţei în prezent. Fii cu talentul, cu dorinţa şi cu toate gândurile acolo în ceea ce tocmai faci. Şi savureaza acţiunea.

Chair şi activităţi banale cum ar fi lucrul casnic, pot să fie efectuate cu prezenţă şi plăcere. Încearcă. Necesită exersare, dar rezultatele sunt incredibile.

Provocarea durează o lună

Pe parcursul unei luni de exersare vei căpăta suficientă experienţă ca trăirea prezentului să-ţi devină obişnuinţă. Îţi garantez că vei fi mai bun în tot ceea ce faci tocmai pentru că o vei face conştient, trăind - şi de ce nu - savurând momentul.
O lună este suficientă ca să-ţi formezi noi obiceiuri; şi, nu-i aşa, cine nu-şi doreşte măcar puţină schimbare?

Cum să fii conştient pentru a trăi deplin

1. Fă doar o singură sarcină deodată. Când mănânci, doar mănâncă. Când porţi o discuţie cu cineva dedică-ţi întreaga atenţie, sau nu discuta deloc. Când faci o plimbare, doar plimbă-te, nu rumega probleme. La fel şi cu lucrul. Fii prezent acolo.

Repet, necesită exersare. Eu, recunosc că trebuie să mă redresez din când în când pentru că am tendinţa să uit pur şi simplu, iar cărarea bine bătătorită tot timpul stă in faţa omului. Reflexele vechi îşi intră in drepturi foarte repede.

2. Ceea ce faci, fă-o încet şi dinadins. Poţi să lucrezi doar la o sarcină, şi cu grijă, să nu te pripeşti. Mişcă-te încet şi deliberat. La urmă vei constata că ai făcut treabă bună, reuşită, te vei profesionaliza indiferent de ceea ce faci. Cu timpul te vei optimiza, şi vei aprofunda, orice ai întreprinde.

3. Subscrie-te la mai puţine sarcini. Nu-ţi sufoca viaţa cu obligaţii care te vor epuiza şi posibil îmbolnavi pe termen lung. Fă o selecţie bazată şi pe simţuri, nu doar pe priorităţi.
Acum te gândeşti că eu habar nu am despre cât de multe treburi ai tu într-o zi. Aşa este, dar ştiu ce înseamnă să fii împovărat cu treburi până peste refuz. Am fost până de curând extrem de aglomerată. Am realizat totuşi că eu singură mi-am pus greutăţile pe umeri, deci tot eu pot sa le şi dau drumul.

4. Nu încerca să-ţi îghesui calendarul cu sarcini una după alta. Fă pauză între ele, dă-ţi un restart. Pauzaplanificată va fi binevenită în cazul în care bifarea unei sarcini ia mai mult timp decât ai socotit. În aşa fel nu te vei stresa că alunecă termenul peste următoarea sarcină.

5. Stai 5 minute fără să faci nimic. Măcar odata pe zi. În linişte, cu atenţie la respiraţie, evitând să te preocupe vreun gând. E greu pentru cine nu a mai făcut aşa ceva deliberat. La început vei constata cât de mult pot dura acele 5 minute. După o scurtă perioadă vei simţi însă binefacerile acestui “nu fac nimic”.

6. Nu te mai îngrijora legat de viitor, focusează-te pe prezent.Vei fi mult mai conştient de ceea ce eşti, de ceea ce gândeşti, oportunităţile nu vor mai trece pe lângă tine neobservate, evenimentele de care poţi să te bucuri vei reuşi în sfârşit să le trăieşti. De căte ori am păţit că nu am apucat să mă bucur de ceva îmbucurător, pentru că eram tocmai preocupată de cu totul altceva.

Unele momente în viaţa ta sunt unice, dacă ai trecut prin ele inconştient, nu le mai poţi recupera. Poţi însă să ai grijă de cele care urmează.

Trebuie să recunoşti că a trăi hectic nu e de tine. Savurează provocarea, savurează tot ce consideri bun şi frumos şi nu te lăsa afectat de restul, fii atent la persoanele cu care vii în contact, recepţionează ce te înconjoară.

Savurează-te pe tine însuţi. Obişnuieşte-te cu ideea că eşti o fiinţă minunată.

Dacă ai dorinţe, fă-le arzătoare

Fiecare dintre noi avem dorinţe. Diferenţa dintre cei care şi le îndeplinesc şi cei care le amână la nesfârşit este reprezentată de cât le simţim de arzătoare, implicit câtă energie suntem dispuşi să investim.

Dacă avem dorinţe ale căror îndeplinire presupune un întreg maraton, cum ar fi de exemplu scăparea de datorii sau asimilarea unor cunoştinţe în vederea construirii carierei, trebuie să fim în formă şi să avem suficientă energie pentru a persevera.
Deseori, în drumul ales suntem dezechilibraţi de diverse alte priorităţi de moment. Motivaţia puternică este cea care ne ajută să trecem dincolo de piedicile inevitabile.

Paşii următori mi-au fost de folos deseori, şi nu văd de ce nu v-ar ajuta şi pe voi.

1. Asigură-te că dorinţa ta este una reală, îndeplinirea căreia te ajută să creşti întradevăr. Fie că este vorba despre o îmbogăţire materială sau spirituală. Asigură-te că îţi vei investi toată pasiunea. Ajutoarele vor veni pe parcurs.

Când am fost focusată pe scopuri care s-au dovedit greşite pe parcurs, mi-am dat seama mai devreme sau mai târziu că nici nu am dispus de dorinţa arzătoare necesară.

Ei bine, pune-ţi întrebări, analizează-te la rece, fă calcule ca să fii cât mai aproape de răspunsul corect la întrebarea: de unde să ştiu că dorinţa mea este una veritabilă?

Cei mai mulţi oameni au dorinţe legate de bani.
Dacă ai (avea) acum 5 mil. euro în contul personal, ar mai fi dorinţa ta valabilă?
În cazul unui răspuns negativ poate este necesar să-ţi reconsideri dorinţele. Indiferent cât de clişeică pare ideea, ia în considerare că banii nu îţi vor desăvârşi fericirea. Procesul de obţinere a banilor însă DA.

2. Fii sigur că eşti capabil să-ţi îndeplineşti dorinţele. Eu am căutat să mă inspir de la acele persoane care au reuşite. Intrând în dialog cu ele, am aflat cât de fantastic şi înalţător este să reuşeşti şi să simţi că eşti în stare. Acest gen de împliniri te schimbă pe o viaţă. Avantajele financiare vin doar ca un efect secundar, ce-i drept plăcut.

De ce nu îşi îndeplinesc oamenii dorinţele şi visele? Simplu; pentru că în adâncul lor nu cred că o pot face.
Tu eşti singurul care te poate întradevăr reţine de pe drumul ales. Convingerea este cel mai important catalizator. Şi este obligatoriu.
Puţine sunt acele vise care nu se pot îndeplini acestea fiind complet irealistice.

O altă greşeală este că mulţi nu sunt dispuşi să se dedice, cărând în braţe invidia faţă de cei “norocoşi”. Nu norocul este cela care te va purta spre succes. Norocul este cela care iţi va zâmbi ocazional pe drum.

3. Ia notiţe de la câştigători. Aproape orice ţi-ai dori să atingi, a fost în prealabil atins de cineva înaintea ta. Cine sunt aceştia, cum au reuşit, unde au căzut (dar s-au ridicat)? Ce unelte au folosit? Ce i-a ajutat?
Toate răspunsurile te vor ajuta nu doar pentru a ajunge la destinaţie, dar şi pentru a te încărca cu crezul că iată, SE POATE.

Sigur, nu trebuie să imiţi pe nimeni, poţi însă să aplici metodele lor şi să înveţi să te fereşti de greşelile pe care ei le-au făcut.
Este cu siguranţă un pas simplu, şi îl vei găsi foarte eficace.

4. Caută tovarăşi de drum. Un drum anevoios poate deveni confortabil atunci când ai alături (chiar si doar virtual) camarazi care au misiune similară de îndeplinit. Vei trece mai uşor peste piedici atunci când vezi că celălalt reuşeşte. Deci din nou, SE POATE.

Eu când m-am hotărât să devin mult mai sociabilă, (să vorbesc în public, să ies în mulţime), cei care au fost mai puţin sociabili au apreciat faptul că am fost şi eu acolo în situaţia lor cândva.
Cântăreşte-te în mod sănătos şi constructiv cu cei şi-au indeplinit deja dorinţe similare, şi te vei simţi încurajat să mergi mai departe.

Cu toţii avem abilitatea de a ne desăvârşi. Fiecare dinte voi care citiţi aceste rânduri!

Investeşte crez în ceea ce faci, fă-ţi un plan de bătaie, identifică oameni care au reuşit şi monitorizează-le paşii.
Şi, poate cel mai important e ca în loc să te crispezi, bucură-te de proces.

Plăcerea conferită de rezultate este una temporară, dar cea născută din experineţa trăita va dura pe-o viaţă.

Week-end

Foamea de clorofilă s-a dospit în smog. Dorul de iarbă în weekend a pornit din Londra funcţionarilor de bancă uscăţivi, flegmatici, cu sânge de peşte şi umbrela de poaie.
Ideea week-endului la început s-a prelins dincoace de canal, ca partidele de golf şi romanele Agathei Christie. Destul de repede ticul a devenit manie, iar mania - psihoză. Sociologii vorbesc despre weekend ca de cel mai formidabil fenomen colectiv individual.

Statisticienii despletesc cifrele. Migratorii săptămânali sunt împarţiţi pe căprării: in Franţa 32% din weekendişti aleargă la rudele de la ţară, 12% se pripăşesc la prieteni, 10% se aciuiază în hoteluri, 3% clănţăne în corturi.

Automobilul a înteţit frenezia. Democratizarea volanului a lăţit exaltarea. Când se apropie sfârşitul de săptămâna, pe targoveţi ii cuprinde amocul. La sfârşitul săptămânii lucrătoare dupa ce umple termosul, dupa ce înghesuiesc cotletele crude, după ce se pun mâncărurile în sufertaşe, după ce se strâng pledurile, după ce se plesneste pruncul care vrea ceva - tocmai acum când toată lumea se grăbeşte şi el vrea bine-înţeles ceva - după ce se stinge toată această veselă hărmălaie familiară, începe goana.

Fugim. Toată lumea fuge. Cei de la munte fug la câmpie, cei de la câmpie fug sus la munte la izvor, cei de la izvoarele calde fug la izvoarele reci, rudele fug la prieteni, prietenii fug la amici, amici fug la cunoştinţe, cunoştinţele fug în necunoscut. Principalul e să alergi, să nu stai pe loc, dar esenţial e să nu iţi pui intrebarea: de cine fugim?

Fugim fireşte, de zgomotul oraşului, probabil din cauza asta ‘tranzistoarele’ zbârnâie atat de puternic pe iarba verde. Probabil de aceea meciul cu Steaua face să duduie pădurea.

Fugim fireşte, de avitaminoză. Probabil de aceea în urma noastră rămân în zmeuriş mormane de cutii cu buzele de tinichea rasfrânte, duhnind a marinată de ton. Petul este mai răspândit decât bunul simţ.

Fugim fireşte, de mulţime. Dar culoarea mării nu se mai zăreşte sub cauciuc, şi faleza trozneşte sub încărcătura turistică, şi chelnerul ne face cu ochiul apoi ţipă la bucătar: Prăjeşte-mi-l mie domne’, că e creier de străin.

Când vine sfârşitul de săptămână începe amocul. Targoveţi aleargă pe şosele şi fiecare în parte suntem pe rând mulţimea şi singurătatea celuilalt. Şi fiecare se căzneşte să iasă din ţarc, din malaxor şi mai ales - din propria-i piele.

Eu fug. Tu fugi. El fuge. Dar încotro? Încotro domne’ ?

Temerile te ţin pe loc

Frica de ceva ce se va întâmpla pe viitor, este unul dintre stările care caracterizează specia umană. Animalele se tem doar de un pericol imediat, de pericolele aduse de momentul prezent.

Această teamă, unii ar putea spune că este necesară şi ne opreşte de la a face ceva stupid. Dar am observat că cele mai multe din aceste temeri sunt inutile, au efect distructiv, ne blochează, nu ne lasă să realizăm chiar şi lucrurile cele mai banale sau fireşti. Din ce în ce mai mulţi ajung să trăiască cu fobii din cele mai înfiorătoare.

Am întrebat cunoştinţele de pe Twitter: “Ce fel de teamă te ţine pe loc?” Sintetizate, răspunsurile au fost următoarele:

• Eşecul (şi de lucruri incredibil de neînsemnate)
• Abandonul / respingerea celorlalţi
• A ajunge in intimitatea unei persoane
• Falimentul financiar (nu e vorba de firme)
• Nu sunt destul de bun pentru cineva
• Nu sunt destul de bun pentru a face ceva

Cred că ultimele două răspunsuri sunt defapt,  rădăcina la toate celelalte. Ne temem pentru că vom eşua, pentru că nu suntem destul de buni. Ne temem că vom pierde relatiile noastre, că vom fi abandonati, că vom fi respinşi… pentru că nu suntem destul de buni. Ne temem de intimitate, tot din acelaşi motiv - nu cumva să fim respinşi din cauza că nu suntem destul de buni.

Aveţi teama că nu sunteţi suficient de buni?

Iată o mărturisire: chiar şi după un deceniu decând mă ocup de propia-mi dezvoltare personală în mod conştient, port această teamă cu mine. O regăsesc ca o reacţie inrădăcinată în cele mai diverse aspecte ale vieţii mele. La orice pas mă pândeşte teama cu T mare, indiferent cât de banală e situaţia sau cât de vitală este răscrucea la care am ajuns. De cele mai multe ori s-a dovedit că temerile mele au fost neîntemeiate. Chiar ridicole.

OK, frica este naturală, dar dacă te laşi acaparat, dacă te laşi stapânit şi nu tu o vei stăpâni, teama se va răspândi şi-ţi va paraliza visele.

Când am fost în sfarşit în stare să depăşesc teama de a nu fi destul de bun, această teamă de eşec şi de respingere, m-am pus în faţa lumii. În fiecare zi ce trece, reuşesc. Ba mi se pare extrem de greu, ba foarte lejer. Nu contează, merg mai departe.

Trezeşte-te zi de zi fericit

Dacă vrei să te trezeşti zi de zi fericit, trebuie să-ţi stăpaneşti timpul, să ai timpul de partea ta. Tu trebuie sa fii cel care dirijează ce să faci şi când anume.

Prin ce se diferenţiaza un renegat de un cetăţean cubic?

Setarea gândurilor.

Este uimitor că acest motiv simplu îl diferenţiaza pe cel care vegetează la o companie renuntând la idealuri şi menire, versus cei care perseverează pe pista proprie şi-şi trăiesc visele.

Care este breşa dintre visele care rămân fantezie şi cele care devin realitate? Evident, este chestiune de acţiune. Ce determină totuşi pe un om liber să acţioneze iar pe cel cubic să se replize? Subiect de reflecţie.
Setarea gândurilor de bază, conştientizarea gândurilor, direcţionarea lor întru voinţa proprie fac diferenţa dintre succes şi eşec.

Cu toţii avem aceste trăsături în noi şi este doar chestiune de exersare şi punerea acestora în practică.

Câteva idei pentru cei care vor să se cultive.

Revendică-ţi mintea
Poate că sună ciudat, dar, nu prea suntem stăpânii gândurilor noastre. Adevărul este că multi dintre noi trăim cu mintea doar parţial liberă. Penru a ne revendica mintea, trebuie să avem pretenţia unei gândiri complet libere, unei minţi nealterate.

Gândeşte holistic
Toate deciziile tale sunt interconectate. O opţiune în domeniul sănătăţii îţi poate îmbunataţi performanţa în muncă. Practicarea unor exerciţii spirituale îţi vor cultiva calmul şi vei reuşi să te concentrezi în activitaţile vitale. Avansarea in dezvoltarea spirituală va avea impact asupra libertaţii tale şi-ţi va imbunătăţi starea de fericire.

Pune la îndoială
Prea mult scepticism te va face un dezechilibrat si te poate transforma într-un arţăgos conpiraţionist. Însă o doză sănătoasă de neîcredere este esentială unei inteligenţe lucrative să zic aşa.
Cu mulţi ani în urmă un înţelept afirma că “Să nu crezi tot ceea ce ţi se spune, decât dacă este în concordanţă cu propriul tău bun simţ.” Iată că după 2000 de ani acest sfat este absolut actual.
Asculta-ţi întâi instinctul şi simţurile, filtrează informaţia înainte de a asculta de experţi.

Tu eşti liber?

Defineşte libertatea!
Notează-ţi pe o hârtie ce inseamnă pentru tine libertatea.

Probabil te vei bloca realizând că nu e aşa uşor să răspunzi sincer la o aşa banală întrebare, sau poate vei înşira o serie de chestii pe care le poţi face: “pot să cumpăr aia-aia, pot să călătoresc acolo-acolo, pot să-mi exprim părerea, pot să fac tot ce-mi doresc (cât de falsă impresie) etc-etc”.
Cei mai mulţi dintre noi confundăm libertatea cu libertinismul.

Poate ar trebui să gândim din altă perspectivă. Cum ar fi dependenţele.
Cele cotidiene, aparent inofensive.
Nu-ţi porneşte maşina, vei întârzia, te enervezi, nu te pricepi nici să schimbi o roată, apelezi la specialist, eşti bun de plată.
Strănuţi, lăcrimezi, eşti alergic la ceva, nu cunoşti şi nici nu te interesează cauza reală, apelezi la specialist, eşti bun de plată, te indoapă cu medicamente în timp ce nu-ţi oferă soluţia vindecării.
După o zi stresantă şi, să recunoaştem, de cele mai multe ori neîmplinită, ne compensăm imediat cu ceafa de porc, ciocolaţica, berea, şi shopingul. Apoi eşti bun de plată pentru soluţii de slăbire, medicamente pentru colesterol, tensiune sau indigestie. Eşti bun de plată şi la mall-uri, unde te-ai abonat şi contribui conştiincios la profitul nemeritat al mai marilor. Cu ce te alegi: supraponderalitate, nişte chimicale ingerate, plictis şi banul dat (greu muncit, sacrificând foarte mult).
Sau cum ar fi conformarea faţă de aşteptările celorlalţi. Cei mai mulţi dintre noi am uitat demult cine suntem. Ne rătăcim în convenienţe, ne minţim atât de bine incât ne credem şi noi. Şi toate astea pentru ce? Pentru cine? Răspunsurile nu le aşteptati de la nimeni altcineva decât de la propria persoană. Luati o foaie de hârtie şi notaţi. Sincer. Singuri.

Cum să-ţi arunci cârjele dacă nici nu ştii de ele?

E timpul să tai cordonul ombilical ce te leagă de o viaţă cu care nu eşti mulţumit.
Vrei să faci şi altceva in anii care ţi-au rămas decat să supravieţuiesti, să te invârţi in tocătorul rutinei cotidiene de la 9 la 5, apoi televizor, net şi shopping ?

Dacă vrei să te trezeşti fericit în fiecare zi, trebuie să-ţi creezi propriul timp. Trebuie să fii cel care dictează ceea ce vei face şi când anume. Altfel, esti la mila celui căruia îi permiţi sa te controleze, indiferent dacă e vorba despre părinte, partener de viaţa sau şeful tău. Poate crezi că ar trebui să fii recunoscător pentru că ai o slujbă.  Da, dar numai în cazul în care lucrezi cu bucurie, cu scop, şi dacă simţi că lucrezi pentru tine.

Minte liberă
Ideea ca nu suntem proprietarii propriei minţi sună ciudat.  Adevărul este că cei mai mulţi dintre noi trăiesc cu mintea parţial liberă.  Noi hotărâm cu privire la intenţiile noastre atâta timp cât zona noastră de confort nu este încălcată, şi ne revoltăm în momentul în care apare vreun inconvenient, sau, ne legănăm doar cu impresia ca acţionăm aşa.

Pentru a revendica dreptul de proprietate al propriilor gânduri, trebuie să avem pretenţia unei gândiri transparente şi nealterate. De cele mai multe ori însă ne lăsăm influenţaţi din afară, de aşteptările celor din jur, de aşteptările societăţii. Şi acţionăm din inerţie, ghidaţi de clisee.
Nici măcar nu conştientizăm că vegetăm, stăm la înmuiat într-o mocirlă călduţă şi convenabilă, nu trăim minunea prezentului.

După vârsta de douăzecişiceva de ani începem să ne abandonăm visele, ne simţim treziţi la realitatea crudă care nu seamănă mai deloc cu viaţa pe care ne-o dorim în copilărie şi adolescenţa. Câte planuri, câte aspiraţii, câte minunaţii ne-am proiectat in acei ani?

Nimeni altcineva nu este responsabil pentru propriile eşecuri, frustrări sau boli, decât noi înşine. Aceste gravităţi nu se rezolvă dând cu banul.

Tu eşti liber?

Pentru Fiul meu, pentru Fiul tău

Deschide-I usa casei tale si nu inchide fereastra. Lasa-l sa daruiasca priviri zarilor si sa primeasca fiecare raza a diminetii.

Un an nou incepe de ziua mea

Cand e ziua ta, e bine sa opresti putin roata cotidiana si sa-ti faci un bilant. Aduna-ti gandurile, e bine sa le notezi, poate chiar pe un blog. In aceasta zi e justificat sa fii egoist in sensul bun al cuvantului, sa stai o secunda si detasat sa-ti priveti viata ca pe o scena de teatru. Este o piesa buna, interesanta, merita vazuta si povestita?

Facand zilnic cate un pic dintr-o sarcina, in timp poti sa realizezi lucruri marete.
De exemplu daca citesti doar 20 minute in fiecare zi, ce bagaj de lectura poti sa acumulezi de-alungul anilor?

De cativa ani am mustrari de constiinta ca nu citesc. Cititul inseamna pentru mine lecturarea cartilor tiparite, nu de pe net, nu carti audio, nu reviste. Carti procurate constient, intr-u ridicare spirituala sau care-mi ridica moralul, sau chair carti practice de genul “cum sa…”, fiecare parcurse complet.
Am atatea carti bune care zac prafuite, incat daca as naufragia pe o insula cu ele cu tot, mi-ar ajunge pe-o viata; cu conditia ca sa si traiesc ceea ce citesc.

De multe ori citim, dar nu aplicam ceea ce ne invata cartea, nu acordam timp sa digeram intelepciunile, am uitat demult sa ne imaginam scenele si personajele (asa cum stiu sa o faca acei copii neinfectati de virtual).
Atat de multe informatii ne stau la dispozitie azi incat ajungem sa nu le apreciem mai deloc; poate pentru ca este gratis… Aceasta abundenta din pacate nu este proportionala cu nivelul de cultura, umanism si empatie a societatii noastre.

Deseori ma las si eu dusa de valul internetului, si pierd multe ore aiurind pe diverse site-uri de stiri, politica, conspiratii, filozofie sau pentru mamici. Si desigur, ajung ca si fiecare dintre voi sa nu am timp.
Cum adica nu avem timp? Fiecare zi are 24 ore, sta la aprecierea noastra ca sa ne setam prioritatile cu intelepciune. Reusim oare?

Am inceput sa citesc macar 20 minute pe zi.

« Articole mai vechi — Pagina urmatoare »