Temerile te ţin pe loc

Frica de ceva ce se va întâmpla pe viitor, este unul dintre stările care caracterizează specia umană. Animalele se tem doar de un pericol imediat, de pericolele aduse de momentul prezent.

Această teamă, unii ar putea spune că este necesară şi ne opreşte de la a face ceva stupid. Dar am observat că cele mai multe din aceste temeri sunt inutile, au efect distructiv, ne blochează, nu ne lasă să realizăm chiar şi lucrurile cele mai banale sau fireşti. Din ce în ce mai mulţi ajung să trăiască cu fobii din cele mai înfiorătoare.

Am întrebat cunoştinţele de pe Twitter: “Ce fel de teamă te ţine pe loc?” Sintetizate, răspunsurile au fost următoarele:

• Eşecul (şi de lucruri incredibil de neînsemnate)
• Abandonul / respingerea celorlalţi
• A ajunge in intimitatea unei persoane
• Falimentul financiar (nu e vorba de firme)
• Nu sunt destul de bun pentru cineva
• Nu sunt destul de bun pentru a face ceva

Cred că ultimele două răspunsuri sunt defapt,  rădăcina la toate celelalte. Ne temem pentru că vom eşua, pentru că nu suntem destul de buni. Ne temem că vom pierde relatiile noastre, că vom fi abandonati, că vom fi respinşi… pentru că nu suntem destul de buni. Ne temem de intimitate, tot din acelaşi motiv - nu cumva să fim respinşi din cauza că nu suntem destul de buni.

Aveţi teama că nu sunteţi suficient de buni?

Iată o mărturisire: chiar şi după un deceniu decând mă ocup de propia-mi dezvoltare personală în mod conştient, port această teamă cu mine. O regăsesc ca o reacţie inrădăcinată în cele mai diverse aspecte ale vieţii mele. La orice pas mă pândeşte teama cu T mare, indiferent cât de banală e situaţia sau cât de vitală este răscrucea la care am ajuns. De cele mai multe ori s-a dovedit că temerile mele au fost neîntemeiate. Chiar ridicole.

OK, frica este naturală, dar dacă te laşi acaparat, dacă te laşi stapânit şi nu tu o vei stăpâni, teama se va răspândi şi-ţi va paraliza visele.

Când am fost în sfarşit în stare să depăşesc teama de a nu fi destul de bun, această teamă de eşec şi de respingere, m-am pus în faţa lumii. În fiecare zi ce trece, reuşesc. Ba mi se pare extrem de greu, ba foarte lejer. Nu contează, merg mai departe.

Trezeşte-te zi de zi fericit

Dacă vrei să te trezeşti zi de zi fericit, trebuie să-ţi stăpaneşti timpul, să ai timpul de partea ta. Tu trebuie sa fii cel care dirijează ce să faci şi când anume.

Prin ce se diferenţiaza un renegat de un cetăţean cubic?

Setarea gândurilor.

Este uimitor că acest motiv simplu îl diferenţiaza pe cel care vegetează la o companie renuntând la idealuri şi menire, versus cei care perseverează pe pista proprie şi-şi trăiesc visele.

Care este breşa dintre visele care rămân fantezie şi cele care devin realitate? Evident, este chestiune de acţiune. Ce determină totuşi pe un om liber să acţioneze iar pe cel cubic să se replize? Subiect de reflecţie.
Setarea gândurilor de bază, conştientizarea gândurilor, direcţionarea lor întru voinţa proprie fac diferenţa dintre succes şi eşec.

Cu toţii avem aceste trăsături în noi şi este doar chestiune de exersare şi punerea acestora în practică.

Câteva idei pentru cei care vor să se cultive.

Revendică-ţi mintea
Poate că sună ciudat, dar, nu prea suntem stăpânii gândurilor noastre. Adevărul este că multi dintre noi trăim cu mintea doar parţial liberă. Penru a ne revendica mintea, trebuie să avem pretenţia unei gândiri complet libere, unei minţi nealterate.

Gândeşte holistic
Toate deciziile tale sunt interconectate. O opţiune în domeniul sănătăţii îţi poate îmbunataţi performanţa în muncă. Practicarea unor exerciţii spirituale îţi vor cultiva calmul şi vei reuşi să te concentrezi în activitaţile vitale. Avansarea in dezvoltarea spirituală va avea impact asupra libertaţii tale şi-ţi va imbunătăţi starea de fericire.

Pune la îndoială
Prea mult scepticism te va face un dezechilibrat si te poate transforma într-un arţăgos conpiraţionist. Însă o doză sănătoasă de neîcredere este esentială unei inteligenţe lucrative să zic aşa.
Cu mulţi ani în urmă un înţelept afirma că “Să nu crezi tot ceea ce ţi se spune, decât dacă este în concordanţă cu propriul tău bun simţ.” Iată că după 2000 de ani acest sfat este absolut actual.
Asculta-ţi întâi instinctul şi simţurile, filtrează informaţia înainte de a asculta de experţi.

Tu eşti liber?

Defineşte libertatea!
Notează-ţi pe o hârtie ce inseamnă pentru tine libertatea.

Probabil te vei bloca realizând că nu e aşa uşor să răspunzi sincer la o aşa banală întrebare, sau poate vei înşira o serie de chestii pe care le poţi face: “pot să cumpăr aia-aia, pot să călătoresc acolo-acolo, pot să-mi exprim părerea, pot să fac tot ce-mi doresc (cât de falsă impresie) etc-etc”.
Cei mai mulţi dintre noi confundăm libertatea cu libertinismul.

Poate ar trebui să gândim din altă perspectivă. Cum ar fi dependenţele.
Cele cotidiene, aparent inofensive.
Nu-ţi porneşte maşina, vei întârzia, te enervezi, nu te pricepi nici să schimbi o roată, apelezi la specialist, eşti bun de plată.
Strănuţi, lăcrimezi, eşti alergic la ceva, nu cunoşti şi nici nu te interesează cauza reală, apelezi la specialist, eşti bun de plată, te indoapă cu medicamente în timp ce nu-ţi oferă soluţia vindecării.
După o zi stresantă şi, să recunoaştem, de cele mai multe ori neîmplinită, ne compensăm imediat cu ceafa de porc, ciocolaţica, berea, şi shopingul. Apoi eşti bun de plată pentru soluţii de slăbire, medicamente pentru colesterol, tensiune sau indigestie. Eşti bun de plată şi la mall-uri, unde te-ai abonat şi contribui conştiincios la profitul nemeritat al mai marilor. Cu ce te alegi: supraponderalitate, nişte chimicale ingerate, plictis şi banul dat (greu muncit, sacrificând foarte mult).
Sau cum ar fi conformarea faţă de aşteptările celorlalţi. Cei mai mulţi dintre noi am uitat demult cine suntem. Ne rătăcim în convenienţe, ne minţim atât de bine incât ne credem şi noi. Şi toate astea pentru ce? Pentru cine? Răspunsurile nu le aşteptati de la nimeni altcineva decât de la propria persoană. Luati o foaie de hârtie şi notaţi. Sincer. Singuri.

Cum să-ţi arunci cârjele dacă nici nu ştii de ele?

E timpul să tai cordonul ombilical ce te leagă de o viaţă cu care nu eşti mulţumit.
Vrei să faci şi altceva in anii care ţi-au rămas decat să supravieţuiesti, să te invârţi in tocătorul rutinei cotidiene de la 9 la 5, apoi televizor, net şi shopping ?

Dacă vrei să te trezeşti fericit în fiecare zi, trebuie să-ţi creezi propriul timp. Trebuie să fii cel care dictează ceea ce vei face şi când anume. Altfel, esti la mila celui căruia îi permiţi sa te controleze, indiferent dacă e vorba despre părinte, partener de viaţa sau şeful tău. Poate crezi că ar trebui să fii recunoscător pentru că ai o slujbă.  Da, dar numai în cazul în care lucrezi cu bucurie, cu scop, şi dacă simţi că lucrezi pentru tine.

Minte liberă
Ideea ca nu suntem proprietarii propriei minţi sună ciudat.  Adevărul este că cei mai mulţi dintre noi trăiesc cu mintea parţial liberă.  Noi hotărâm cu privire la intenţiile noastre atâta timp cât zona noastră de confort nu este încălcată, şi ne revoltăm în momentul în care apare vreun inconvenient, sau, ne legănăm doar cu impresia ca acţionăm aşa.

Pentru a revendica dreptul de proprietate al propriilor gânduri, trebuie să avem pretenţia unei gândiri transparente şi nealterate. De cele mai multe ori însă ne lăsăm influenţaţi din afară, de aşteptările celor din jur, de aşteptările societăţii. Şi acţionăm din inerţie, ghidaţi de clisee.
Nici măcar nu conştientizăm că vegetăm, stăm la înmuiat într-o mocirlă călduţă şi convenabilă, nu trăim minunea prezentului.

După vârsta de douăzecişiceva de ani începem să ne abandonăm visele, ne simţim treziţi la realitatea crudă care nu seamănă mai deloc cu viaţa pe care ne-o dorim în copilărie şi adolescenţa. Câte planuri, câte aspiraţii, câte minunaţii ne-am proiectat in acei ani?

Nimeni altcineva nu este responsabil pentru propriile eşecuri, frustrări sau boli, decât noi înşine. Aceste gravităţi nu se rezolvă dând cu banul.

Tu eşti liber?

Un an nou incepe de ziua mea

Cand e ziua ta, e bine sa opresti putin roata cotidiana si sa-ti faci un bilant. Aduna-ti gandurile, e bine sa le notezi, poate chiar pe un blog. In aceasta zi e justificat sa fii egoist in sensul bun al cuvantului, sa stai o secunda si detasat sa-ti priveti viata ca pe o scena de teatru. Este o piesa buna, interesanta, merita vazuta si povestita?

Facand zilnic cate un pic dintr-o sarcina, in timp poti sa realizezi lucruri marete.
De exemplu daca citesti doar 20 minute in fiecare zi, ce bagaj de lectura poti sa acumulezi de-alungul anilor?

De cativa ani am mustrari de constiinta ca nu citesc. Cititul inseamna pentru mine lecturarea cartilor tiparite, nu de pe net, nu carti audio, nu reviste. Carti procurate constient, intr-u ridicare spirituala sau care-mi ridica moralul, sau chair carti practice de genul “cum sa…”, fiecare parcurse complet.
Am atatea carti bune care zac prafuite, incat daca as naufragia pe o insula cu ele cu tot, mi-ar ajunge pe-o viata; cu conditia ca sa si traiesc ceea ce citesc.

De multe ori citim, dar nu aplicam ceea ce ne invata cartea, nu acordam timp sa digeram intelepciunile, am uitat demult sa ne imaginam scenele si personajele (asa cum stiu sa o faca acei copii neinfectati de virtual).
Atat de multe informatii ne stau la dispozitie azi incat ajungem sa nu le apreciem mai deloc; poate pentru ca este gratis… Aceasta abundenta din pacate nu este proportionala cu nivelul de cultura, umanism si empatie a societatii noastre.

Deseori ma las si eu dusa de valul internetului, si pierd multe ore aiurind pe diverse site-uri de stiri, politica, conspiratii, filozofie sau pentru mamici. Si desigur, ajung ca si fiecare dintre voi sa nu am timp.
Cum adica nu avem timp? Fiecare zi are 24 ore, sta la aprecierea noastra ca sa ne setam prioritatile cu intelepciune. Reusim oare?

Am inceput sa citesc macar 20 minute pe zi.

« Previous Page