Mituri legate de fericire I

Oamenii au setat un nivel de fericire care nu se schimbă semnificativ de-alungul vieţii.
Fals.

Ideea că avem un anumit nivel de sentiment al fericirii care ne este dispus genetic, este una falsă. Este adevărat că avem o predispoziţie genetică puternică, pe care eu o consider că ne influenţează cam 50%.

În aceeaşi măsură este adevărat că avem o capacitate uimitoare de adaptabilitate; suntem extrem de flexibili dacă chiar vrem, sau dacă ne constrâng împrejurările.

Ne naştem cu un anumit temperament, dar circumstanţele, acţiunile şi gândurile ne pot împinge către propriile culmi sau către adâncuri.

Setarea mea de bază nu o pot schimba, însă experienţa şi felul în care-mi trăiesc evenimentele zilnice mă fac mai fericită.
Mă delectez mai degrabă decât să simt vinovăţie. Am mai multe provocări, mai multă satisfacţie; mai puţină supărare, mai puţină plictiseală, mai puţine remuşcări. Aşa îmi croiesc eu fericirea, fără a mă schimba.

Ce vreau să spun este că indiferent de natura, influenţele şi educaţia noastră, suntem capabili să trăim în partea superioară a intervalului nostru de fericire.

Voi reveni curând cu un chestionar (trebuie să-l traduc) unde vă veţi putea măsura nivelul autentic de fericire.

Cine nu are răbdare după traducerea mea, poate să-l faca aici (Authentic Happiness Inventory Questionnaire)
eu am 3.72