Lasă-ţi dorinţele în vânt

Multe din problemele cu care ne confruntăm ca societate provin din dorinta de materie. Obezitatea, creditele, crizele financiare, o supra-abundenţă de lucruri, consumismul, încălzirea globală, şi aşa mai departe … se întâmplă pentru că nu suntem niciodată orientati către conţinut, către fond, dorim mereu mai mult, mai multă formă, şi nu putem controla dorinţele noastre. Aceste dorinţe au fost fabricate de publicitate şi de anumite chimicale (cartofii prajiti de la ştim noi cine, sunt îmbibaţi cu substanţe chimice care ne fac să le vrem)

Agenţiile de publicitate au studiat mecanismele de dorinţa umană, şi au perfecţionat un sistem de a ne determina să tot vrem lucruri. Copiii care privesc desenele animate, de exemplu, vor mânca mai multe gustări dacă între timp se difuzează reclame pentru alimente (nu conteaza ce fel de alimente), spre deosebire de reclamele pentru alte produse. Oamenii care văd iPad-uri în spoturi, de cele mai multe ori nu-şi pot controla dorinta de a cumpăra unul, deoarece acesta este atât de cool! Masini, case, haine, gadget-uri, produse alimentare, călătorii, orice altceva de cumpărat…suntem instruiţi de publicitate pentru a le dori .

Cum putem lupta cu dorinţe de acest fel? Este al naibii de greu. Incercati sa mergeti printr-un magazin cu alimente sau fastfood cu miros de pizza proaspătă, sau alte mirosuri îmbietoare, sau să vă  uitaţi la televizor fără a dori ceva instant. Unii oameni se pot controla, sau s-au instruit să asocieze aceste lucruri cu aspecte negative (de îngrăşare, obezi, plastic, boli, alergii, etc), dar majoritatea dintre noi nu suntem disciplinaţi.

Aceste momeli au fost fabricate cu atenţie şi cu mult efort. La fel de mare efort şi perseverenţă ar necesita şi demontarea ispitelor.

Cum am putea face asta? Eu aş începe prin a elimina difuzoarele de publicitate din viaţa mea şi a ocoli locurile unde publicitatea este atât de omniprezentă: TV, reviste, mall-uri. Să-mi găsesc locul în zone fără publicitate sau cu un conţinut redus: ascultarea postului public de radio, accesarea de blog-uri şi site-uri fără publicitate, găsirea modalităţilor de a petrece timpul fără a merge la mall-uri.  Evit site-urile de shopping online (dacă cumpăr online, ştiu exact ce vreau dinainte, şi nu mă las sedusă).

Avem nevoie de o campanie care ar propaga acest mesaj: “Aveţi deja destule”, care să educe oamenii cu privire la pericolele ce se ascund în dorinţa permanentă de a poseda lucruri, şi care artă oamenilor cum să găsească mulţumire în ceea ce au deja.

Imaginaţi-vă un panou mare alb în mall-uri cu mesajul simplu: “Aveţi deja destule.”

Imaginaţi-vă pe site-urile mari de shopping (ebay de exemplu) apărând înainte ca oamenii să cumpere ceva: “Nu aveţi nevoie de aceste chestii.” Evident, niciunul dintre aceste site-uri nu ar afişa niciodată un astfel de mesaj…dar aţi prins ideea.

Imaginaţi-vă carduri de credit cu mesajul “Tu nu vrei să te îndatorezi” imprimat pe ele.

Imaginaţi-vă un sistem de operare care detectează atunci când sunteţi pe cale de a cumpăra ceva online, şi care să afişeze mesajul:  ”Fii mulţumit cu ceea ce ai. Lasă dorinţa să plece. ”

Imaginaţi-vă McDonald’s-urile cu panouri: “Nu fi un mâncăcios. Mănâncă mai puţin, mănâncă sănătos. Nu înfuleca, mănâncă simplu şi natural. ”

Imaginaţi-vă copiii care să nu fie învăţaţi că au nevoie să cumpere cele mai noi jucarii Disney, sau sisteme de jocuri video, dar care să se bucure de natură, de a trăi viaţa pur şi simplu şi pe deplin.

O utopie.

Mulţumirea vine natural, în absenţa dorinţei de materie. Dar trecerea înapoi la această stare naturală ar putea dura ceva timp.

Cum vad copii lumea

Copiii sunt foarte sinceri şi dezinvolţi şi descoperă lumea prin sfera lor emoţională şi afectivă.
Seninătatea, inocenţa şi puritatea lor caracteristică ar putea fi antidotul stresului, insomniilor şi al multor dintre bolile adulţilor. Reacţiile şi logica celor mici nu încetează să ne surprindă.

Iată câteva exemple:

• Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngeraşilor!
• La ce folosesc sprâncenele? Sprâncenele folosesc ca să ţină fruntea sus, să nu ne vină pe ochi.
• Ce sunt buruienile? Buruienile sunt nişte plante folositoare doar lor.
• De ce ceaşca are o ureche, iar cratiţa le are pe amândouă? Ceaşca are doar o ureche, deoarece aşa vrea ea să fie mai elegantă şi nu clăpăugă ca o cratiţă.
• Cum ştiu cei de la televizor că mâine va fi vreme urâtă sau frumoasă? Omul de la televizor ştie că mâine plouă, că are un bilet şi citeşte. Biletul i l-a scris mama lui. (6 ani)
• Ce este inima? Inima e o carne care stă pe sufletul oamenilor, ca să trăiască oamenii cu suflet. (7 ani)
• Ce este sufletul?   Suflet e când îţi pune mama prăjituri pe farfurie şi îi laşi şi lui ăla mic. (8 ani) Sufletul are o formă de inimă. (8 ani)
• Ce este tristeţea? Tristeţe înseamnă când un om vine la altul şi bea mult. (7 ani)
• Ce este timpul? Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)
• Ce este zâmbetul? A zâmbi înseamnă sa râzi parcă în gândul tău. (8 ani)
• La ce foloseşte steagul? Steagul foloseşte, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu ştiau pe ce ţară veneau şi atunci noi le arătăm steagul şi după aia ei ştiau. (6 ani)
• Ce este igiena? Igiena este când vin neamurile şi văd ce curat e în casă. (7 ani)
• Din ce se face săpunul? Săpunul se face din mai mulţi clăbuci, la un loc. (6 ani)

Valorile prin ochii unui copil

Mai nimic din ce mi-am imaginat în copilarie despre lume, nu e aşa.

Cum se face că la maturitate ajungem să dezvoltăm un cu totul alt set de valori decât cele bazate pe crezul şi aspiraţiile din anii copilariei?
Desigur, pot să vină acum argumente cum că suntem mai realişti, că ne adaptăm greutaţilor şi limitelor pe care ca şi copil nu le-am ştiut sau nu le-am înţeles, că ne adaptăm aşteptărilor impuse de societate, că nu e productiv să fim visători şi fantezişti.

Constat însă zilnic că fiul meu ştie mult mai bine nişte lucruri decât părinţii lui. El ştie foarte exact ce-l face fericit, ştie exact ce, cât şi când să mănânce, ştie şi ne solicită regulat dedicarea unui timp minim în care să ne ocupăm doar de-ale lui. Nu îmi cere dulciuri (nu manâncă caise,ok, dar vişine cu atât mai multe); nu îmi cere zilnic să-i cumpăr nu-ştiu-ce-scumpete-de-jucărie dar insistă să ne jucăm împreună cu flacoanele cu apă; vrea foarte hotărât să ne bucurăm şi noi alături de el când vine avionul.

În zăpăceala de azi pierdem firul şi riscăm să nu mai ştim nici pe departe ce e bine pentru noi, ce ne bucură, ce ne eliberează de neplăceri şi boli.
Recomandarea mea de azi este familia. Nu cea care îşi pierde weekendul în mall cheltuind pe prea multă mâncare şi risipind pe lucruri de regula nefolositoare.
Mă refer la timpul petrecut activ, cu dedicare şi bucurie. Fără tipare, fără obligaţiuni. Nu cheltuind, dar împărtăşind. Cu răbdare şi atenţie, cu entuziasm, cu consideraţia nevoilor reale ale fiecăruia.
Sfătuieşte, oferă alternative şi nu critica des.

Îţi iubeşti familia? Arată-ţi iubirea! Fă-o o prioritate, dar nu numai prin prisma nevoilor biologice. Nu prin cumpărături şi satisfacerea fiţelor de moment, dar iubind-o prin tot ce faci zilnic.

Acceptă-ţi imperfecţiunea, acceptă-le greşelile, acţionează prin puterea exemplului - nu interzice copiilor televizorul daca tu stai juma’ de zi zilnic, sau nu aştepta de la ei să se spele pe dinţi dacă tu nu o faci la fel de regulat.
Citiţi împreună, desenaţi, jucaţi-vă, faceţi curăţenie, plimbaţi-vă şi vorbiţi mult. E atât de simplu…

Cele mai bune lucruri în viaţă sunt gratis şi la îndemână

Cu siguranţă nu petrec suficient timp gândindu-mă despre cum pot să-mi cumpăr mai des elemente pentru fericire.
Cel mai greu este să identific fidel de ce am nevoie cu adevărat. Ce anume mă bucură întradevăr, şi cât va ţine acea bucurie.

Deseori aruncăm pe ferestră automat sume prea mari pentru obiecte pe care nu le dorim cu adevărat. Preţul plătit nu este numai banul dar şi timpul pierdut plus stresul mâncat în timpul câştigării lor.

Ce calitate are acea viaţă în care bărbatul munceşte zi-noapte, niciodată nu e acasă cu familia, nu participă la creşterea copilului, femeia e singură cu toate cele, e tânără dar deja acră, epuizată şi neiubită; încetul cu încetul nici nu mai ştiu de ce sunt împreună, nu se mai bucură de nimic şi conversaţiile se limitează la plata facturilor şi ratelor deoarece şi-au ipotecat viitorul pentru un apartament care nu reuşeşte să le fie cămin, şi pentru întotdeauna cea mai nouă colecţie de la debenhams.

Banii reprezintă un instrument. Cât de îndemânatici suntem, în ce măsură îi mânuim profesional, cât de pricepuţi suntem să lucrăm cu acest instrument depinde numai de noi.
În esenţă nu suntem unii mai defavorizaţi decât alţii: viaţa ne aduce tuturor şanse şi neşanse, noroc şi nenoroc, avem talente şi stângăcii, predispoziţii şi dobândiri, oportunităţi şi perioade sterile.

Cu sigutanţă banii nu pot cumpăra fericirea. Dar nici nefericirea. Până la urmă, recunoaştem sau nu, noi deţinem controlul, noi suntem responsabili pentru propria fericire.
Cât de des luăm oare în considerare că defapt totul se defineşte în interiorul nostru, şi că ar fi timpul să ne cultivăm regulat atitudinea corectă?

foto din curtoazia lui Chad Fust

Câteva idei care te motivează şi te ridică din apatie

Oricare dintre noi putem avea perioade în care ne simţim demotivaţi. Mai mult de atât, suntem câteodata atât de demoralizaţi încât chiar şi a gândi la vreo activitate pozitivă pare ceva dificil.

Da, cunosc şi eu, cunoaştem cu toţii cât de greu este să facem orice constructiv în timp ce moralul ne este la pământ. Azi am simţit germenii letargiei, şi dacă mi-aş fi încheiat ziua fără vreo împlinire, probabil situaţia s-ar fi înrautăţit. Iată-mă însă ieşind din vale, şi împărtăşind cu voi câteva soluţii care mă ajută chiar şi acum.

1. Un singur ţel. Probabil cea mai comună greşeală pe care o facem este că ne punem în cârcă prea multe sarcini, încercăm să facem multe, şi să rezolvăm şi mai multe. Supraîncărcarea ne stoarce de energii şi ne lasă demotivaţi. Nu este imposibil să ai deodată doar câte un ţel/sarcină. Alege care să fie acesta, focusează-te complet şi vei reuşi să-l bifezi cu bine.

2. Găseşte inspiraţie. Cei care sunt înaintea mea şi au realizat deja ceea ce eu am doar în fază de proiect, mă inspiră. Citesc bloguri, reviste, chiar googălesc ca să mă încarc cu poveşti de succes. Sevenalice poate prezenta pentru tine o sursă de inspiraţie, nu doar prin ceea ce scriu eu, dar şi prin părerile comentatorilor.

3. Ambalează-te. Entuziasmul reprezintă de multe ori veriga lipsă. Bucură-te de ţelul propus, căci fără emoţii corespunzătoare nu poţi construi. La mine funcţionează de exemplu să vorbesc cu partenerul meu despre ceea ce vreau să fac, şi povestindu-i la cafeluţă despre detalii încep să mă entuziasmez; şi pentru că de regulă îmi spijină ideile, ba chiar îmi mai dă câte un pont sau îmi pune întrebări constructive, reuşesc să mă ambalez corespunzător ca motoraşul să pornească.

4. Amână startul. Cam toată lumea vrea să înceapă pe loc ce îşi propune; cine mai are răbdare în zilele noastre? Sunt mari şanse ca să o iei pe arătură încă de la început, mai ales dacă este vorba despre un proiect cu greutate care presupune o planificare mai atentă; cum ar fi de exemplu renunţatul la fumat.

5. Publică-ţi scopul. Am experimentat deseori că, cu cât mai public am făcut ţelul meu, cu atât mai mult m-am autoasigurat că nu voi renunţa. Întotdeauna mi-a fost foarte important să mă ţin de cuvânt în faţa celor din jurul meu; familie, prieteni sau vecini.

6. Gândeşte-te zilnic la ce ai de făcut. Sunt mult mai multe şanse să duci la bun sfârşit proiectul tău, daca te preocupi de el în fiecare zi, măcar în gând, măcar 5 minute.

7. Recunoaşte fluxul şi refluxul în toate. Motivaţia nu este constantă, ea se înfiripa şi se stinge, şi din nou se naşte şi tot aşa. Este un proces natural pe care-l putem experimenta în toate aspectele vieţii. Dacă simţi că cedezi, ia o pauză şi gândeşte-te că după ploaie iese oricum soarele. Un clişeu, dar foarte adevărat.

8. Începe cu paşi mici. Şi mai mici. Poate ai un ţel dificil, de exemplu şă te apuci de exerciţii fizice în sfârşit (de câţi ani?). Daaar, ai zilele încărcate cu multă muncă, multe obligaţii, eşti obosit, si sigur mai ştii să scoţi încă cel puţin 3 motive. Poate sună comic, dar e bine să începi cu mişcare timp de 2 minute pe zi. 2 minute ai oricând, şi oriunde.
Poate gândeşti acum că e prea puţin şi că aşa nu are rost.
Eu îţi spun că e prea uşor şi că are de infinit de ori mai mult rost decât zero minute. Treaba ta acum e să faci în fiecare zi mişcare de 2 minute; mai încolo îţi va veni pofta de 5 minute, 10, şi tot aşa. Dar, în fiecare zi. Aceşti paşi pot fi puşi în aplicare în orice domeniu.

9. Contabilizează-ţi succesele. Indiferent dacă este vorba despre primele 2 minute din prima zi, sau este ziua în care ţi-ai atins ţelului propus, bucură-te, savurează clipa de bucurie, scrie-o undeva, ia cu tine gustul succesului pentru zile mai grele.

10. Adu în prim plan beneficiile şi nu dificultăţile. O problemă comună este că ne gândim cât de dificil e să faci una sau alta. Cât de greu e să-ti fie foame în timpul unei cure de slăbire de exemplu. Gândeşte-te mai constructiv, şi anume la hainele care-ţi vor sta bine. Beneficiile unui proiect te vor ajuta întotdeauna să te energizezi.

Trezeşte-te zi de zi fericit

Dacă vrei să te trezeşti zi de zi fericit, trebuie să-ţi stăpaneşti timpul, să ai timpul de partea ta. Tu trebuie sa fii cel care dirijează ce să faci şi când anume.

Prin ce se diferenţiaza un renegat de un cetăţean cubic?

Setarea gândurilor.

Este uimitor că acest motiv simplu îl diferenţiaza pe cel care vegetează la o companie renuntând la idealuri şi menire, versus cei care perseverează pe pista proprie şi-şi trăiesc visele.

Care este breşa dintre visele care rămân fantezie şi cele care devin realitate? Evident, este chestiune de acţiune. Ce determină totuşi pe un om liber să acţioneze iar pe cel cubic să se replize? Subiect de reflecţie.
Setarea gândurilor de bază, conştientizarea gândurilor, direcţionarea lor întru voinţa proprie fac diferenţa dintre succes şi eşec.

Cu toţii avem aceste trăsături în noi şi este doar chestiune de exersare şi punerea acestora în practică.

Câteva idei pentru cei care vor să se cultive.

Revendică-ţi mintea
Poate că sună ciudat, dar, nu prea suntem stăpânii gândurilor noastre. Adevărul este că multi dintre noi trăim cu mintea doar parţial liberă. Penru a ne revendica mintea, trebuie să avem pretenţia unei gândiri complet libere, unei minţi nealterate.

Gândeşte holistic
Toate deciziile tale sunt interconectate. O opţiune în domeniul sănătăţii îţi poate îmbunataţi performanţa în muncă. Practicarea unor exerciţii spirituale îţi vor cultiva calmul şi vei reuşi să te concentrezi în activitaţile vitale. Avansarea in dezvoltarea spirituală va avea impact asupra libertaţii tale şi-ţi va imbunătăţi starea de fericire.

Pune la îndoială
Prea mult scepticism te va face un dezechilibrat si te poate transforma într-un arţăgos conpiraţionist. Însă o doză sănătoasă de neîcredere este esentială unei inteligenţe lucrative să zic aşa.
Cu mulţi ani în urmă un înţelept afirma că “Să nu crezi tot ceea ce ţi se spune, decât dacă este în concordanţă cu propriul tău bun simţ.” Iată că după 2000 de ani acest sfat este absolut actual.
Asculta-ţi întâi instinctul şi simţurile, filtrează informaţia înainte de a asculta de experţi.

Tu eşti liber?

Defineşte libertatea!
Notează-ţi pe o hârtie ce inseamnă pentru tine libertatea.

Probabil te vei bloca realizând că nu e aşa uşor să răspunzi sincer la o aşa banală întrebare, sau poate vei înşira o serie de chestii pe care le poţi face: “pot să cumpăr aia-aia, pot să călătoresc acolo-acolo, pot să-mi exprim părerea, pot să fac tot ce-mi doresc (cât de falsă impresie) etc-etc”.
Cei mai mulţi dintre noi confundăm libertatea cu libertinismul.

Poate ar trebui să gândim din altă perspectivă. Cum ar fi dependenţele.
Cele cotidiene, aparent inofensive.
Nu-ţi porneşte maşina, vei întârzia, te enervezi, nu te pricepi nici să schimbi o roată, apelezi la specialist, eşti bun de plată.
Strănuţi, lăcrimezi, eşti alergic la ceva, nu cunoşti şi nici nu te interesează cauza reală, apelezi la specialist, eşti bun de plată, te indoapă cu medicamente în timp ce nu-ţi oferă soluţia vindecării.
După o zi stresantă şi, să recunoaştem, de cele mai multe ori neîmplinită, ne compensăm imediat cu ceafa de porc, ciocolaţica, berea, şi shopingul. Apoi eşti bun de plată pentru soluţii de slăbire, medicamente pentru colesterol, tensiune sau indigestie. Eşti bun de plată şi la mall-uri, unde te-ai abonat şi contribui conştiincios la profitul nemeritat al mai marilor. Cu ce te alegi: supraponderalitate, nişte chimicale ingerate, plictis şi banul dat (greu muncit, sacrificând foarte mult).
Sau cum ar fi conformarea faţă de aşteptările celorlalţi. Cei mai mulţi dintre noi am uitat demult cine suntem. Ne rătăcim în convenienţe, ne minţim atât de bine incât ne credem şi noi. Şi toate astea pentru ce? Pentru cine? Răspunsurile nu le aşteptati de la nimeni altcineva decât de la propria persoană. Luati o foaie de hârtie şi notaţi. Sincer. Singuri.

Cum să-ţi arunci cârjele dacă nici nu ştii de ele?

E timpul să tai cordonul ombilical ce te leagă de o viaţă cu care nu eşti mulţumit.
Vrei să faci şi altceva in anii care ţi-au rămas decat să supravieţuiesti, să te invârţi in tocătorul rutinei cotidiene de la 9 la 5, apoi televizor, net şi shopping ?

Dacă vrei să te trezeşti fericit în fiecare zi, trebuie să-ţi creezi propriul timp. Trebuie să fii cel care dictează ceea ce vei face şi când anume. Altfel, esti la mila celui căruia îi permiţi sa te controleze, indiferent dacă e vorba despre părinte, partener de viaţa sau şeful tău. Poate crezi că ar trebui să fii recunoscător pentru că ai o slujbă.  Da, dar numai în cazul în care lucrezi cu bucurie, cu scop, şi dacă simţi că lucrezi pentru tine.

Minte liberă
Ideea ca nu suntem proprietarii propriei minţi sună ciudat.  Adevărul este că cei mai mulţi dintre noi trăiesc cu mintea parţial liberă.  Noi hotărâm cu privire la intenţiile noastre atâta timp cât zona noastră de confort nu este încălcată, şi ne revoltăm în momentul în care apare vreun inconvenient, sau, ne legănăm doar cu impresia ca acţionăm aşa.

Pentru a revendica dreptul de proprietate al propriilor gânduri, trebuie să avem pretenţia unei gândiri transparente şi nealterate. De cele mai multe ori însă ne lăsăm influenţaţi din afară, de aşteptările celor din jur, de aşteptările societăţii. Şi acţionăm din inerţie, ghidaţi de clisee.
Nici măcar nu conştientizăm că vegetăm, stăm la înmuiat într-o mocirlă călduţă şi convenabilă, nu trăim minunea prezentului.

După vârsta de douăzecişiceva de ani începem să ne abandonăm visele, ne simţim treziţi la realitatea crudă care nu seamănă mai deloc cu viaţa pe care ne-o dorim în copilărie şi adolescenţa. Câte planuri, câte aspiraţii, câte minunaţii ne-am proiectat in acei ani?

Nimeni altcineva nu este responsabil pentru propriile eşecuri, frustrări sau boli, decât noi înşine. Aceste gravităţi nu se rezolvă dând cu banul.

Tu eşti liber?