Toată lumea ştie teoretic că paşii mărunţi duc departe. Practica însă ne omoară.

Cine nu are regrete de genul pe care le am eu: dacă aş citi 10 pagini dintr-o carte pe zi, nu aş avea restanţe de lectură (care se pare că le voi recupera în pensie), dacă aş începe cu 5 minute de înviorare dimineaţa, ar deveni obişnuinţă o mişcare zilnică de juma’ de oră, dacă aş învăţa 10 cuvinte pe zi din limba germană, peste puţin timp aş vorbi încă o limbă străină.

Am în permanenţă de câţiva ani impresia că tocmai sunt într-o perioadă de tranziţie având N lucruri de bifat zilnic şi toate importante, şi că imediat cum trec de ele va deveni totul calm, apele vieţii mele se liniştesc, iar eu voi reuşi să trăiesc aşa cum mi-am propus. Da…de câţiva ani tot ăsta este tabloul.

Am ajuns să nici nu mai ştiu cum aş vrea să trăiesc, ce mă defineşte pe bune, ce mă ridică.

Ce mă ridică? M-am pus aseară să îmi notez câte ceva din ceea ce vreau să fiu-fac. Am rămas cu foaia goală.

Am totuşi şi câteva realizări recente, cu care nu m-aş mândri dacă nu ar reprezenta un mare propulsor pentru a merge mai departe. Banalităţi cum ar fi nişte tabieturi pe care acum le fac continuu şi nu alternativ; amintesc doar una: alerg în zorii zilelor de marţi şi joi. Aveam perioade în care mă antrenam 7-8 ore zilnic…dar era pe atunci când am vrut sa fiu ceea ce sunt acum. Deci demult.

Ah…şi ca să nu creada cineva că glumesc (nici eu!) lichidez în aceste zile o afacere pe care am pornit-o de fix 10 ani, nu…nu e faliment…e profitabilă activitatea, şi cu greu înţeleg partenerii că este o optiune personală. În lumea afacerilor nothing is personal - just business. La mine nu. Mă simt bine că pot face asta. Să “pierd” vânzări posterioare voluntar…da! da, mă simt bine!

unde sunt?

Unde m-am pierdut? Unde mă regăsesc? Unde sunt? unde? unde? sau când?

eu sunt? sigur sunt eu şi nu reflexia aşteptărilor celor din jur împletite cu propriile autoobligări - sau cum să le numesc?

unmilionnouăsutenouăzecidemii de gânduri mă copleşesc, mintea îmi sare hectic de la un plan la altul, de la un gând la altul, analize, socoteli, tânjeli şi regrete, şi simt că nu mai dau de capătul lor. nu mai vor să se termine niciodată sarcinile, obligaţiile, todo-urile, grijile, temerile, planurile, restanţele?

ironia este că simt şi ştiu cam cum să le handeluiesc, amânarea, bat-o vina! niciodată nu soseşte timpul potrivit?

ironia este că de televizor am timp. sau de online aiurea. sau de muuultă muncă.

ironia este că viaţa ne este uşurată şi net îmbunătăţită de saltul tehnologuc, indexul fericirii este însă la nivel global (în zona civilizată) decadent, şi merge în continuare în jos. cum se poate ca, cu toată îmbunătăţirea nivelului de trai obţinem nefericire progresivă?

afară din roata de hamster. nu e târziu, niciodată nu e târziu chiar dacă acum simt că dincontră, că trebuia mai demult, ca ar fi fost bine să, că aş fi putut altfel, şi mă roade, neîncetat.

cea mai la îndemână soluţie este simplificarea. aplearea la natural, la firesc, la ce este mai simplu şi cât mai posibil de realizat.

minimalizare. simplificare.

to be continued…

Lasă-ţi dorinţele în vânt

Multe din problemele cu care ne confruntăm ca societate provin din dorinta de materie. Obezitatea, creditele, crizele financiare, o supra-abundenţă de lucruri, consumismul, încălzirea globală, şi aşa mai departe … se întâmplă pentru că nu suntem niciodată orientati către conţinut, către fond, dorim mereu mai mult, mai multă formă, şi nu putem controla dorinţele noastre. Aceste dorinţe au fost fabricate de publicitate şi de anumite chimicale (cartofii prajiti de la ştim noi cine, sunt îmbibaţi cu substanţe chimice care ne fac să le vrem)

Agenţiile de publicitate au studiat mecanismele de dorinţa umană, şi au perfecţionat un sistem de a ne determina să tot vrem lucruri. Copiii care privesc desenele animate, de exemplu, vor mânca mai multe gustări dacă între timp se difuzează reclame pentru alimente (nu conteaza ce fel de alimente), spre deosebire de reclamele pentru alte produse. Oamenii care văd iPad-uri în spoturi, de cele mai multe ori nu-şi pot controla dorinta de a cumpăra unul, deoarece acesta este atât de cool! Masini, case, haine, gadget-uri, produse alimentare, călătorii, orice altceva de cumpărat…suntem instruiţi de publicitate pentru a le dori .

Cum putem lupta cu dorinţe de acest fel? Este al naibii de greu. Incercati sa mergeti printr-un magazin cu alimente sau fastfood cu miros de pizza proaspătă, sau alte mirosuri îmbietoare, sau să vă  uitaţi la televizor fără a dori ceva instant. Unii oameni se pot controla, sau s-au instruit să asocieze aceste lucruri cu aspecte negative (de îngrăşare, obezi, plastic, boli, alergii, etc), dar majoritatea dintre noi nu suntem disciplinaţi.

Aceste momeli au fost fabricate cu atenţie şi cu mult efort. La fel de mare efort şi perseverenţă ar necesita şi demontarea ispitelor.

Cum am putea face asta? Eu aş începe prin a elimina difuzoarele de publicitate din viaţa mea şi a ocoli locurile unde publicitatea este atât de omniprezentă: TV, reviste, mall-uri. Să-mi găsesc locul în zone fără publicitate sau cu un conţinut redus: ascultarea postului public de radio, accesarea de blog-uri şi site-uri fără publicitate, găsirea modalităţilor de a petrece timpul fără a merge la mall-uri.  Evit site-urile de shopping online (dacă cumpăr online, ştiu exact ce vreau dinainte, şi nu mă las sedusă).

Avem nevoie de o campanie care ar propaga acest mesaj: “Aveţi deja destule”, care să educe oamenii cu privire la pericolele ce se ascund în dorinţa permanentă de a poseda lucruri, şi care artă oamenilor cum să găsească mulţumire în ceea ce au deja.

Imaginaţi-vă un panou mare alb în mall-uri cu mesajul simplu: “Aveţi deja destule.”

Imaginaţi-vă pe site-urile mari de shopping (ebay de exemplu) apărând înainte ca oamenii să cumpere ceva: “Nu aveţi nevoie de aceste chestii.” Evident, niciunul dintre aceste site-uri nu ar afişa niciodată un astfel de mesaj…dar aţi prins ideea.

Imaginaţi-vă carduri de credit cu mesajul “Tu nu vrei să te îndatorezi” imprimat pe ele.

Imaginaţi-vă un sistem de operare care detectează atunci când sunteţi pe cale de a cumpăra ceva online, şi care să afişeze mesajul:  ”Fii mulţumit cu ceea ce ai. Lasă dorinţa să plece. ”

Imaginaţi-vă McDonald’s-urile cu panouri: “Nu fi un mâncăcios. Mănâncă mai puţin, mănâncă sănătos. Nu înfuleca, mănâncă simplu şi natural. ”

Imaginaţi-vă copiii care să nu fie învăţaţi că au nevoie să cumpere cele mai noi jucarii Disney, sau sisteme de jocuri video, dar care să se bucure de natură, de a trăi viaţa pur şi simplu şi pe deplin.

O utopie.

Mulţumirea vine natural, în absenţa dorinţei de materie. Dar trecerea înapoi la această stare naturală ar putea dura ceva timp.

A trăi plenar e posibil şi pentru cei foarte ocupaţi

Ideea de a fi complet prezenţi şi conştienţi în ceea ce fac, este una aparent imposibilă pentru persoanele a căror activitate zi de zi este una aglomerată, stresantă, cu multe taskuri si deadline-uri.

Eu consider însă că ideea este nu doar una posibilă ci şi dezirabilă. Vorbesc despre ce anume îi ajută pe cei super ocupaţi dar şi pe cei fără ocupaţie pentru a se bucura de o viaţă plină.

Savurează viaţa şi atinge-ţi scopurile. Pare o contradicţie acest îndemn pentru cei care îşi sacrifică viaţa (familia, timpul liber, şi în cele din urma îşi abandonează propria persoană) pe altarul sarcinilor de îndeplinit.

Iată un mini-ghid care te ajută să îmbini plăcerea cu sarcinile.

A te focusa pe o singură sarcină deodata, este mult mai eficient decât să te împarţi în 3-5-N lucruri. Aprofundează tot ce te poate ajuta pentru a bifa sarcina, apoi poţi să treci mai departe.
Subliniez importanţa prezenţei în prezent. Fii cu talentul, cu dorinţa şi cu toate gândurile acolo în ceea ce tocmai faci. Şi savureaza acţiunea.

Chair şi activităţi banale cum ar fi lucrul casnic, pot să fie efectuate cu prezenţă şi plăcere. Încearcă. Necesită exersare, dar rezultatele sunt incredibile.

Provocarea durează o lună

Pe parcursul unei luni de exersare vei căpăta suficientă experienţă ca trăirea prezentului să-ţi devină obişnuinţă. Îţi garantez că vei fi mai bun în tot ceea ce faci tocmai pentru că o vei face conştient, trăind - şi de ce nu - savurând momentul.
O lună este suficientă ca să-ţi formezi noi obiceiuri; şi, nu-i aşa, cine nu-şi doreşte măcar puţină schimbare?

Cum să fii conştient pentru a trăi deplin

1. Fă doar o singură sarcină deodată. Când mănânci, doar mănâncă. Când porţi o discuţie cu cineva dedică-ţi întreaga atenţie, sau nu discuta deloc. Când faci o plimbare, doar plimbă-te, nu rumega probleme. La fel şi cu lucrul. Fii prezent acolo.

Repet, necesită exersare. Eu, recunosc că trebuie să mă redresez din când în când pentru că am tendinţa să uit pur şi simplu, iar cărarea bine bătătorită tot timpul stă in faţa omului. Reflexele vechi îşi intră in drepturi foarte repede.

2. Ceea ce faci, fă-o încet şi dinadins. Poţi să lucrezi doar la o sarcină, şi cu grijă, să nu te pripeşti. Mişcă-te încet şi deliberat. La urmă vei constata că ai făcut treabă bună, reuşită, te vei profesionaliza indiferent de ceea ce faci. Cu timpul te vei optimiza, şi vei aprofunda, orice ai întreprinde.

3. Subscrie-te la mai puţine sarcini. Nu-ţi sufoca viaţa cu obligaţii care te vor epuiza şi posibil îmbolnavi pe termen lung. Fă o selecţie bazată şi pe simţuri, nu doar pe priorităţi.
Acum te gândeşti că eu habar nu am despre cât de multe treburi ai tu într-o zi. Aşa este, dar ştiu ce înseamnă să fii împovărat cu treburi până peste refuz. Am fost până de curând extrem de aglomerată. Am realizat totuşi că eu singură mi-am pus greutăţile pe umeri, deci tot eu pot sa le şi dau drumul.

4. Nu încerca să-ţi îghesui calendarul cu sarcini una după alta. Fă pauză între ele, dă-ţi un restart. Pauzaplanificată va fi binevenită în cazul în care bifarea unei sarcini ia mai mult timp decât ai socotit. În aşa fel nu te vei stresa că alunecă termenul peste următoarea sarcină.

5. Stai 5 minute fără să faci nimic. Măcar odata pe zi. În linişte, cu atenţie la respiraţie, evitând să te preocupe vreun gând. E greu pentru cine nu a mai făcut aşa ceva deliberat. La început vei constata cât de mult pot dura acele 5 minute. După o scurtă perioadă vei simţi însă binefacerile acestui “nu fac nimic”.

6. Nu te mai îngrijora legat de viitor, focusează-te pe prezent.Vei fi mult mai conştient de ceea ce eşti, de ceea ce gândeşti, oportunităţile nu vor mai trece pe lângă tine neobservate, evenimentele de care poţi să te bucuri vei reuşi în sfârşit să le trăieşti. De căte ori am păţit că nu am apucat să mă bucur de ceva îmbucurător, pentru că eram tocmai preocupată de cu totul altceva.

Unele momente în viaţa ta sunt unice, dacă ai trecut prin ele inconştient, nu le mai poţi recupera. Poţi însă să ai grijă de cele care urmează.

Trebuie să recunoşti că a trăi hectic nu e de tine. Savurează provocarea, savurează tot ce consideri bun şi frumos şi nu te lăsa afectat de restul, fii atent la persoanele cu care vii în contact, recepţionează ce te înconjoară.

Savurează-te pe tine însuţi. Obişnuieşte-te cu ideea că eşti o fiinţă minunată.