ultima zi
În fiecare toamnă soseşte o zi despre care cred că este ultima călduroasă şi senină.
Azi e acea zi, şi, deşi sper în taină că vor mai fi câteva, mă voi bucura de normalitatea vremii atunci când voi simţi gerul. Pentru că în noiembrie aşa e normal, la fel şi în următoarele luni.
Ma scot din sărite fătucile de la ştiri când zic că “s-a stricat vremea” - deşi e firesc şi sănătos să fie frig.
Azi am imporovizat o plimbare de o oră pe câteva străzi preferate, eram şi eu senină ca cerul, şi căutam fără succes seninatatea din privirile celor din jur. Parcă nimeni nu mai e multumit de nimic azi. Oamenii nu mai vad oare în faţa ochilor decât problemele (de tip minor care vor fi uitate peste câteva zile doar) ? Puţini reuşesc să aprecieze ceea ce au, aceştia nu au ieşit pe străzile mele azi.
Mă bucur când reuşesc sa rup rutina cotidiană, şi să acţionez ca un copil. Am hoinărit… şi e atât de simplu să reîmprospătezi trupul şi creierul. Atât de banal şi minunat.
