Abundenţa, bat-o vina

Din ce în ce mai des reflectez la ideea că abundenţa face mult mai mult rău decât bine. Defapt sunt convinsă, şi am ajuns să am destulă determinare ca să-mi însănătoşesc atitudinea.
Pe de o parte trebuie să recunoaştem că am ajuns să nu ne mai bucurăm de nimic, sau dacă totuşi, atunci o facem pentru un scurt timp, si destul de superficial.

Am trăit suficiente evenimente care au ajuns să fie doar nişte poze în sertar, sau o câte notă grăbită în jurnal. Şi regret asta, mai nou. Totuşi, chiar daca lucrez la acest capitol, mi-e greu încă să opresc avalanşa evenimentelor şi noutăţile care ne sosesc cu cisterna, şi să reuşesc să savurez un succes personal de exemplu, o dimineaţă proaspăt de crocantă, întâlnirea cu o cunoştinţă veche şi dragă, o bluziţă, chicotelile fiului meu, o cină hand made reuşită, si câte alte ‘nimicuri’ din cotidian.

Întrebasem recent o cunoştinţă despre ce anume ar fi cea mai relevantă diferenţă dintre vremurile de acum si cele din regimul vechi. Răspunsul m-a surprins pentru că apreciem lumea de azi foarte diferit (eu consider că per ansamblu civilizaţia - în special occidentul merge într-o direcţie greşită, el, din contră). Fără să gândească vreo secundă, răspunsul a fost: “nu mă pot bucura, chiar nici aprecia aproape nimic”.

Am adunat următoarele idei: trebuie să fac mai puţin, trebuie să am mai puţin, trebuie să produc mai puţin, să consum mai puţin, să fiu online mai puţin. Să reiau contactele personale veritabile, să-mi reorganizez sectoarele, să mă dezaglomerez.
Pentru mulţi acestea pot suna a non-sens. Eu sunt convinsă că esenţialul se află în calitate.

Nu-mi convine (I)

Ieri am răsfoit o carte pe care nici nu ştiam că o am în bibliotecă, subţirică şi aparent neînsemnată. Vroiam să lecturez ceva light, aşa de duminică; profilaxia stresului nu ştiu dacă este chiar de categorie uşoară, dar cu siguranţă o temă care ne priveşte pe toţi inevitabil.

Sigur că avem la dispoziţie o sumedenie de materiale care ne sfătuiesc cum să combatem stresul şi implicit să prevenim problemele şi bolile care izvorăsc din stres, această carte însă nu m-a stresat cu teorii şi filozofii sterile.

Ideea care mi-a venit este efectuarea unui inventar -în scris- a tuturor aspectelor care nu-mi convin. Interne şi externe. O lista vitală pentru a afla care sunt radacinile stresului cronic.
Pentru asta am nevoie de un mediu propice, 2-3 zile petrecute singură eu cu mine.

Voi evada într-un hotel in Băile Felix, şi nu voi face nimic altceva în afara de: odihnă activă şi pasivă, înnot şi bălăceală termală, voi savura mâncare de calitate -cât mai multe crudităţi, jogging în zori şi plimbări de asfinţit. Şi multă muzică de-a mea. Eu cu mine.

Acest inventar nu are sens dacă este făcut la repezeală şi superficial. Veţi fi surprinşi cât de mult nu vă cunoaşteti!
Între timp voi completa lista cu cei mai deranjanţi factori din viaţa mea. Voi avea inspiraţie să aştern pe hârtie eventualele soluţii pentru a lucra la cele care cer schimbare, şi a accepta aspectele asupra cărora nu am influenţă.

Vă îndemn şi pe voi să vă luaţi un miniconcediu privat, este o curată terapie, şi un curs intensiv despre voi înşivă. Nu la mare (îmbulzeală), nu în statiuni trendy, nu în locuri agitate. Poate fi un oraş străin unde ajungeţi cu trenul, poate fi casa părăsită a străbunicii, poate fi o pensiune rustică, poate fi Paris. Voi ştiţi cel mai bine unde vă place cu adevărat, unde găsiţi pacea interioară.

Cu siguranţă fiecare dintre noi simţim câteodată că avem nevoie să ne retragem din tumultul cotidianului.
Cu siguranţă fiecare dintre noi avem nevoie din când în când de un timp petrecut în singurătate constructivă.

Voi reveni cu amănunte condimentate cu mărturisiri.